Poezie
homunculus caduc
1 min lectură·
Mediu
ti-ai crapat venele cu dintii
si-apoi mi-ai scurs pe buze poezie trista
am gustat sanul granulat al mamei
copt in spuza
am ascultat cum hainele fosneau
purtate de vant
departe de trupuri
ce ramaneau
statui prozelite ale unui zeu confuz
mi-am ancorat privirea in trecutul tau
si am zarit turme de barbari
bulucindu-se la portile drugite
ale unu falic far
ciclopic iscoditor
in interiorul unei mari
de spermii clocotinda
si-apoi am spart cu pumnii
fiecare stanca
dintr-o gradina
uriasa
pazita de ochiul modelat de nori
al lunii
m-am afundat in fantana
izolarii tale regresive
cu strat de argila umectat
de vulva Evei
iti strapung acum viscerele
in cautarea
tumulilor ce-ascund
six feet under
regi celtici mumificati sintetic
vene s-au regrupat protestand
si cerand destituirea ta
ce fel de Homo sapiens sapiens esti?
024.528
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andreea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Andreea. “homunculus caduc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-0012325/poezie/122516/homunculus-caducComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓Dincolo de ganduri hoinare,am gustat lacom din aroma pantecului tau si am spart clepsidra timpului orbit de stralucirea ta umida.Un Homo sapiens ratacit printre dimineti iluzorii in care asemenea unor regi celtici,am zarit o fata morgana pe varfurile unei cetati inca necucerite.
0
DSCum confuzia e la moda prefer sa vad in poezia ta omul, in general, in toata maretia lui, de la izgonirea din Paradis pana in contemporaneitate; omul ca specie, nu un singur individ. Cred ca ai reusit as surprinzi marea diversitate a amantului universal....
numai bine, Dan
numai bine, Dan
0