Programe pentru incoerență
Sufletul meu atrage muștele pe fundul ceștii de cafea, exact acolo unde calitatea monologului a devenit Premium. Ultra pro max. Mă văd tot mai greu în oglindă, tot mai șters pe sub
reminiscență
în unele zile realitatea mutilează și umilește omul de sticlă prin care lumea privește tot felul de iluzii copacii nu pot să-ți păzească retragerile de o parte sau de alta a ploilor cu
recidivă
mult înainte de a-mi schimba cablajul din piept înainte de a renunța la necesitatea unui gol imens acolo mult înainte de rocada calamităților interne și mai ales înainte de posibilitatea
vin vremuri crunte pentru animalul acesta
nu știi când se întâmplă dar poți să fi sigur că într-o zi îți vine rândul să te trezești deodată cu o singură comandă în consolă să te duci la fundul unei sticle sau să te ascunzi în
schísmă
ieri a plouat toată ziua și mă așteptam să se rupă un baraj undeva să se surpe fundațiile clădirilor să cadă bucăți din plafon din ziduri ore la rând sub mine a transpirat un pat străin. ore
te consumă și te bântuie
după cateva ore de somn momentele de confuzie te depun la linia de start acolo unde creierul pulsează pe un tempo scăzut descoperă napalmul din cafea plămânii cresc in piept și adună din jur
una din zilele acelea, când
îți dispare bricheta și în timp ce o cauți îți dispar țigările. apoi până să ajungi la tutungerie îți dispare portofelul. te oprești în mijlocul drumului. ridici din sprâncene. ești gata să
la ce-ar servi un titlu?
nu logica e cea care întoarce realitatea pe dos deși întâi ai piatra și focul apoi vânătorul prada și sângele lucrurile sunt dominate de o confuzie constantă întai istoria controlul
nicotină, cofeină & co
1. dincolo de fereastră traficul de la 8.29 a.m. și tot acel dute-vino inconsecvent și mareic un act sexual in care trecătorii își împlică viețile e una din acele zile de luni în
[3]nicotină, cofeină & co
1.La o adică în fiecare dimineață ai cam aceleași opțiuni: a: rânjești sănătos în timp ce ieși din somn cum ai ieși dintr-un automobil de lux deschizi larg fereastra & tragi aerul
un poem ordinar
mai ales apatie. stai pe un scaun la o terasă cu o sticlă de bere în față cu o scrumieră în dreapta și un ziar în stanga. un gol uscat înlăuntru. nu mai asculți vocile din capul tău. e un fel de
[2]
1. de șase zile stau închis în casă fără să vorbesc cu nimeni fară să mă mișc mai mult decât am nevoie de șase zile bolesc fără să fiu bolnav fără să aștept ceva de șase zile lumina se târăște
e ceva în spatele ochilor
1.după o vreme mi s-au deschis ochii și câteva informații au început să se lege in cortex. nu știam unde sunt dar se auzeau alți oameni. respirând. nu eram acasă mă înconjura un întuneric
[1]
Rândurile astea le scriu la tastatura unui calculator, iar între mine și ele e un spațiu gol, în care așez uneori o cutie de bere și speranța că la sfârșitul următorului vers voi avea o
