Poezie
nu despre începuturi
percepții I I
1 min lectură·
Mediu
începuturile stăteau ca doi cîini nemișcați
la marginea acelui univers
istoria nu avea coapse
nici sîni
nu ispitea încă îndoielile mele
era doar un sugar
plîngea ciudat
i-am luat mîinile nevinovate
holograma sîngelui le păta ca o premoniție
simțeam nevoia să le frîng
să le smulg din umerii fragezi
inutil însă
undeva alt prunc năștea din privirile mele
cu aceleași brațe
aceiași ochi
păzit de aceiași cîini implacabili
cînd am ieșit din oglindă
gemeam
fusese alegerea mea
pășeam amețit pe dalele umerilor mei
pe treptele sternului
nu erau sori care să apună
doar un anotimp incert în visurile mele
îmi căutam numele
singur
084.725
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “nu despre începuturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/80840/nu-despre-inceputuriComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LRAm urmarit comentariul Andreei si tare bine am facut.Mi-a placut in mod deosebit:
\"istoria nu avea coapse
nici sîni
nu ispitea încă îndoielile mele
era doar un sugar
plîngea ciudat\"
si
\"pășeam amețit pe dalele umerilor mei
pe treptele sternului
nu erau sori care să apună
doar un anotimp incert în visurile mele
îmi căutam numele
singur\".
Felicitari!
\"istoria nu avea coapse
nici sîni
nu ispitea încă îndoielile mele
era doar un sugar
plîngea ciudat\"
si
\"pășeam amețit pe dalele umerilor mei
pe treptele sternului
nu erau sori care să apună
doar un anotimp incert în visurile mele
îmi căutam numele
singur\".
Felicitari!
0
MMsimți nevoia de a te rostogoli de trei ori peste cap, să vezi dincolo de timp copilul straveziu, cu iconița numelui înscrisă în palmă. și-nveți să citești. dar vai, degetele scriu cu priviri, de unde mâini?
mă bucur că te-ai născut tot tu!
mă bucur că te-ai născut tot tu!
0
VTDa, multă singurătate. Din nou parcă aceeași ciudată cărare ca și la tine. Nici eu nu am scris rîndurile acestea cu prea mare tragere de inimă. Nici nu mă așteptam să fie observate de cineva. În orice caz mulțumesc Andreea, m-ai făcut să îmi amintesc prima stea pe care ai pus-o pe un text de-al meu.
0
VTLivia, să sper că de acum va trebui să te mai aștept pe aici? Mulțumesc.
Miha, ai spus un cuvînt surprinzător de frumos. Și totuși nici nu mă cunoști. Doar textele mele.
Miha, ai spus un cuvînt surprinzător de frumos. Și totuși nici nu mă cunoști. Doar textele mele.
0
BGsa-mi tai adanc semn in cerul acesta
altfel as putea sa ma-ntorc candva aici
si nici macar sa nu stiu sfarsitul este inaintea inceputului
sau invers
altfel as putea sa ma-ntorc candva aici
si nici macar sa nu stiu sfarsitul este inaintea inceputului
sau invers
0
LNNu as putea spune ce anume mi-a placut la poezia asta. Poate faptul ca am si eu una in minte legata de hemoglobina?
Am remarcat finalul deși tot textul e bun.
Am remarcat finalul deși tot textul e bun.
0
VTCiudat,
am scris așa chinuit rîndurile astea. NU îmi plăceau. Parcă le rupeam din mine. Ciudat.
Antoane, nu te-am mai văzut de un car de vreme. Mă impresionează gîndul că treci și mai citești. Și faci risipă de stele.
Bianca,
da, e un chinuitor început al întrebărilor. Întrebări care se răstoarnă în ele însele.
am scris așa chinuit rîndurile astea. NU îmi plăceau. Parcă le rupeam din mine. Ciudat.
Antoane, nu te-am mai văzut de un car de vreme. Mă impresionează gîndul că treci și mai citești. Și faci risipă de stele.
Bianca,
da, e un chinuitor început al întrebărilor. Întrebări care se răstoarnă în ele însele.
0
Cuvintele spun mai mult decât vor în poezia asta, prin vibrațiile lor suprapuse.
O poezie frumoasă atât ca idee, cât și ca formă.
A.