moratoriu aparent stohastic

uneori peretele neted al universului interior nebulos al primelor spirale îmi atinge spatele gol ca o aluzie despre cruciada copiilor pierduți printre coastele noastre sporadice lăstari de timp răsucindu-se făcîndu-și loc printre noi doi mereu cerșindu-și dreptul impropriu la viață în laguna enormă a acestui semn perpetuu de îndoială ******** pe marginea ceștii de cafea stau ca într-o dană europolitană de porțelan prin ceața rotocoalelor de abur sidefiu mirosuri exotice mă compromit mă trădează în brațele despărțirii de mine îți promit același nefericit tablou jazz-ul tău preferat și blonda cu barbă recunosc era mai bună o yerba și indiferența mea simbolic dedusă din atingerile trupului tău ******** există întotdeauna o linie verticală și una orizontală ca un bisturiu peste degetele îngerului păzind pîntecul femeii ziua aceasta are un neajuns m-aș naște experimental din tine dacă ar fi să mai alerg încă o dată pe placenta albastră a zăpezii cu picioarele roșii de frig să ne iubim neantic la întîmplare învăluiți în nesiguranța caldă din privirile trecătorilor