Lucian Preda

Casa de sticlă sclipește. Carnaval între mine și ea. Zilele de ieri mor cu ochelari opaci. Felinare stinse clipesc. Soarele arde. Tavanul scârțâie sub vânt. Pielea suge crema de

Fiecare pas mărunt întors spre durere Fiecare amănunt Suspin și sărut Sa te aducă lângă mine Iar fie ce bătaie În piept sa te ardă Iubirea să-ți crească Până la cer și să vrei Să mă ai

Vin acasă Cu gândul la tine Vin acasă Crede-mă sunt bine Nu nu suntem străini Drumul nostru e tot E întuneric dar noi Aducem lumina în foc Noaptea e rece Tu privești

Ți-ai înfipt sabia între coastele mele și inima mea a încetat să mai bată pentru o secundă Provocă-mă la moarte cu a ta dragoste (Cu iubirea ta) Și eu mor pentru tine Și eu mor pentru

știai că tu ești picătura mea de rai din clipa aceea când cerul s-a stins cu ploaie de stele la răsărit! stins a ramas iar lumina răsărea din ochii tăi picătura picătura străluceau

știai că tu ești picătura mea de rai din clipa aceea când cerul s-a stins cu ploaie de stele la răsărit! stins a ramas iar lumina răsărea din ochii tăi picătura picătura străluceau

Poem alb Am scris alb în întuneric Pe când zburam pe drum abrupt Un nor, o frunză, Un demult Ce-am străbătut aproape singur Și înainte de final Am luat căpăstrul timpului Și l-am frânat

Văd nori într-o șoaptă Și am să-mi nasc aripi Să zbor înspre tine cer Unde apune soarele Pietrelor va las legate În buzele păduri Ca si o busolă A sufletului meu Muntele va părea vis Vazut de

Pribeag pe cerul prea deschis Mă înveleam cu norii albi Ce năvălesc cu graba de a plânge Un om sărac ce zace mort Pe campul poleit cu iarbă Închină dor la sfinții ce nu vin Să îl slăvească doar pe

Bună dimineața Trezește-te iubire Și ascultă cum sentimentele Pulsează în inimă când te privesc Ah cum te iubesc Viața te cere În spectacolul de lumini ah ce bucurie Dezlipește-te de răscruci

E cald și frig O cană de ceai Umple o cămară, Clocotea apa În ochii triști Poale uscate de rău Îngheață principiu De un final nevenit.

În zilele fierbinți Când soarele mă varsă în cupa spartă fără de porți în rai cu cerul în revers Închide-ți palma Și ia aminte Că suntem vii Pe acest pământ Aproape sec.

Moșul meu trăsnit mai e Astă seară a venit Și din graba ce-o avea Mi-a dat jos acoperișul A rupt floarea de pe ușa N-a mâncat din prăjituri. Da să vezi ce de cadouri A lăsat săracu Moș Pe măsuța

De aici până la soare Sunt singur Paginile goale din jurnal Ți le dedic De aici cu praf în vorbe Mă declin să cred Că mă urmărești Precum un șarpe veninos De aici mă pierd în umbră Ca