Lucian Preda

Cumul de expresii Izul de bine și confort Purgatoriul de gânduri Freamătul zilei de maine În iad, Cerul se rupe Și domnul ... Se frânge Cer Pământ Suflet Eu, O fărâmă.

Mai trag un șpriț Dorul și oful ce-l am Se combină la perfecție Cu ziua ce trece încet E a mea e fărâmă pictată Cinsprezecemiitreisutetreizeci Mai puțin sau mai mult De când respir

Doamne!!! Pune-mi cerul aproape Ca să ating sufletele Celor plecați

Veselă mulțime Fragila ca mine Țeapănă și dreaptă Pâinea nu e coaptă Aerul e plin De pământ senin Respirăm cuminți Și scrâșnim din dinți.

Toc! toc! Cine e? Spatiul ăsta ce ne desparte Se prelungeste la infinit Celulele mele duc dor De al tau magnetism Toc! deschide-ți sufletul Alăptează-mă cu atingeri Curcubeul hoinar să

Negura blândă surâde și cântă E liniște iară cu iz de povară, Fluturi dorm, la răscruce de drumuri Și apele cântă solfegi de brumă. Vântule tu, oprește în zare Cununa de foc cu-a muntelui

Fă un drum spre soare Și dă-mi pacea eternă Aruncă o privire!!! Sunt, ghem de oase rupte pe lespedea ta Carnea curge sudori Iar câinii înfulecā, Sirenele cântă a cutremur, Iar eu

știai că tu ești picătura mea de rai din clipa aceea când cerul s-a stins cu ploaia de stele la răsărit!

Soldat întins pe caldarâm, Geamul spart pare o hartă De unde văd cocoșul cântând Cufere vechi ascundeau teama Printre lacăte ruginite de voci. Dorm întins pe covor Lângă puzderia de

Frânt de la alte neamuri Tuarce precum mâțele Așteptând mană cerească Cu nevoie de o aventură Om palid caută fericire Caută întregire Caută sensul Caută pereche Biat își plânge vorba.

Albastrule crud, Iubește precum o vară aridă Ce stoarce plămânii de viață! Aruncă din ochi zarea largă Și privește matul sufletului murg! Îngroapă trupul departe, în Tot, Din el făurește-ti

Din lăstar ai devenit arbol ți-au crescut falnice ramuri pe aici și pe acolo cu urme câte un ciot, o frunză, o floare a trecut timpul, te văd matur frunzele cad iar vântul suflă, încovoaie

La amiază în grădină Zărzăind din aripioare Fluturașul colorat Se juca cu o albină Vino dragă să te-nvăț Cum se zboară pe furiș De pe casă în tufiș Și s-aterizăm pe un băț Zis făcut

Nu mă vezi căci ești oarbă Ai ochii ațintiți către cer Iar pori pielii te respiră Când îmi tușești a fericire Calmul parfumului tău Îl sorb cu privirea Și las goana inimii Să te sărute

Călător printre stele Inimă de leu Te las în frig Să rupi vântul de zmei Port joben în lupta mea Și acopăr cernuta-mi tristețe Încarnată adânc precum o căpușă Asupra aureolei

Sărutările mele Devin stropi de ploaie Răscolindu-ți pielea Până la tremur Bătăile acerbe Din adâncul sufletului tău Să rezoneze plăcerea Precum un tunet La o mică distanță Vreau să

Simt cum mi-am pierdut identitatea Undeva, acolo, departe, Într-un sat lăsat în paragină De fiii născuți și nenăscuți Acolo unde plugul ară Precum în realitatea de ieri Tras de boi

A înceta să mai plângă fără temeiu credințe deșerte vocea porumbilor frumusețea și înțelepciunea laolaltă în rațiunea ta declină vorbă să fie ! orice ai spune n’ai cuvânt să te

te voi căuta adulmecând florile disecate cu mucezitură voi scorni acest pământ răpănos până-n genunii și de-o fi să te găsesc la baiere lumina va rodi colică ca să prodești zidul ce

Fluturii dorm pe gardul din terasa tot mai întunecată șoaptele se îmbibă în pereții albi, trosnind ca un ceas privesc buimac umbra cocoșată ce caută lumina într-o respirație și mă

Dormeau apusuri galbene portocalii pe cerul plin de stele gri, un vuiet slab cu mugurii de vânt îmi aduceau o noapte neagră pe pământ un felinar lucea precum un cânt la poarta casei tale, eu

În câmpul plin de flori Jucau copii "prinsa" Solstițiul îi atinge Cuprins de panică E iară primavară Cu soarele arzând Cârlionții agitați Se bucură în vânt

Doarme furtuna mea Într-un pat de nori Răsăritul ajunge curând Păsări albe Ciripuri lungi Voci răgușite Nectarul sidef Se așează lin În straturi uniforme Doarme furtuna mea Precum o