Poezie
Rătăcitor
1 min lectură·
Mediu
A înceta să mai plângă
fără temeiu credințe deșerte
vocea porumbilor
frumusețea și înțelepciunea laolaltă
în rațiunea ta declină
vorbă să fie ! orice ai spune
n’ai cuvânt să te plângi;
după soarte împărți pămîntul.
024.026
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Preda
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 35
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Preda. “Rătăcitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-preda/poezie/14044861/ratacitorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OSUn greier lasă sunetele să plîngă
altul le ține de arcuș sugrumate
dar simfonia zace în balta broaștelor
cu doi îndrăgostiți de podoabă
Și soartele se rup din pămînt și țipă
Aplauze la scenă deschisă, am percutat mai greu la primele versuri dar sunt arhaisme pe o gramatică corectă, Bravo:::
altul le ține de arcuș sugrumate
dar simfonia zace în balta broaștelor
cu doi îndrăgostiți de podoabă
Și soartele se rup din pămînt și țipă
Aplauze la scenă deschisă, am percutat mai greu la primele versuri dar sunt arhaisme pe o gramatică corectă, Bravo:::
0
Iar daca e obtiunea numarul doi draga editor lasa-ti meseria si mai arunca privirea pe dex pentru ca acest text este extras din el cuvant cu cuvant exemplu:
gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.
RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori întâlnești frumusețea și înțelepciunea laolaltă – Petroniu, „Satyricon”, 94.
DECLINÁ vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc. 3. intr. (Rar; despre aștri) A coborî către asfințit, a apune. 4. tr. A nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită. 5. tr. A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea. [P.i. declín. / < lat. declinare, cf. fr. décliner].
soártă f., pl. e și sorțĭ (din maĭ vechĭu, azĭ Trans., soarte, pl. sorțĭ, d. lat. sŏrs, sŏrtis, it. pg. sorte, pv. fr. cat. sort, sp. suerte. V. sorț). Vechĭ. Sorț: după soarte împărți D-zeŭ limbi(lor) pămîntul, în mînile tale sorțile mele (Cor. Ps. 77,54 și 30,16). Lucru obținut pin sorț. În soarte, la sorțĭ, pin sorțĭ. Azĭ. Destin, ursită: o soartă amară, grea, fericită. Pop. Rar. Placentă, membrana care acopere fătu. Soarta armelor, hotărîrea lucrurilor pin războĭ: așa a fost soarta armelor. V. noroc, menire, fatalitate.
Asa ca lasa prostia deoparte draga editor si mai ceteste inainte sa imi refuzi textul