dor de pamant

Simt cum mi-am pierdut identitatea Undeva, acolo, departe, Într-un sat lăsat în paragină De fiii născuți și nenăscuți Acolo unde plugul ară Precum în realitatea de ieri Tras de boi înspumați subjugați de dorință, de bici Simt cum patria-mi urlă, De vină sunt eu Că îmi trădez oastea Și pun zălog vremii Acolo unde plouă și tună Unde apele fac bălți Și se revarsă în mine Pentru a plânge. Te iubesc țara