La naștere, inima trebuia să fie albastră,
să poată încăpea în ea lumea, un deal insistent,
un deal ca o vale cu stele duium.
Pe mama în vis ar fi atins-o balena cum atinge lumina
adâncul
A fost odată o fată care plângea din orice.
Intra înăuntrul acelui lucru și plângea,
de unde și vibrația persistentă a aerului din jur.
Cine își lipea urechea de lucru pe dinafară
prindea numai
În piept i se zbate o floare otrăvitoare, floarea nu.
Mi-e teamă să întreb de ce există asemenea flori.
Tocmai când pronunță negația, un oftat începe. Floarea nu
are petale oftate, împinse
Inima orașului se încolăcea turban
și priveam din poartă ca un copil
ce nu știe prea bine limba locului.
Mângâiam palma, rostind doar ce se voia.
Atingerea mea pe linia vieții te
Ruth O’Callaghan a publicat până în prezent trei volume de poezie: Where Acid Has Etched (2007), A Lope of Time (2009) și Goater’s Alley (2010). Parte dintre textele sale au fost traduse în italiană,
MM