Pe când îți ghiceam

poezia ta are un soi de eleganta ce se face remarcata prin lejeritatea cu care reusesti sa te focusezi pe niste imagini aparent simple si pe care ulterior le imbini intr-un stil foarte frumos. la o citire superficiala poti ramane pe alocuri nu cu o impresie foarte grozava, intrucat nu esti un autor care "se grabeste" in scris sa astearna metafore si imagini nonconformiste pe mm patrat. pare mai degraba ca astepti cu mult calm si tenacitate (sunt sigur, fara sa planuiesti asta riguros) momentele in care pur si simplu scoti in evidenta cate ceva frumos si natural. nu stiu de ce, dar strofa a treia imi place foarte mult. citind-o, ma simt de parca stau tolanit pe canapea la o sedinta de psihanaliza si toate petalele interioare ale memoriei se deschid, una dupa cealalta.

mi-a facut placere sa te recitesc, sper ca nu ai abandonat scrisul. iar daca l-ai abandonat, sper sa fie temporar.