moratoriu aparent stohastic
uneori peretele neted al universului interior nebulos al primelor spirale îmi atinge spatele gol ca o aluzie despre cruciada copiilor pierduți printre coastele noastre sporadice lăstari de
VTVirgil Titarencovine o vreme
Uneori viața te aduce în acele situații pe care le numim jenante. Cam cum e atunci cînd îmbraci tricoul pe dos sau cobori la o stație greșită, sau confunzi din greșeală pe cineva cu o persoană
VTVirgil Titarencopseudoantologie
Am ajuns la o concluzie. Dincolo de antologii cred că Patria ar trebui să îi fie recunoscătoare lui Radu Herinean. A făcut un mare seviciu Cetății. Un serviciu puțin observat de mulți dar prezent
VTVirgil Titarencofurtuna invidiei
Este și invidia o chestie. Iar cînd nu te năpădește ca o erupție de urticarie ești gata să uiți că așa ceva poate exista. Semeni cu un explorator britanic la începutul secolului nouăsprezece naiv și
VTVirgil Titarenconu știu
Nu știu. Evident, fiindcă am creier gîndesc. Iar acum mă gîndesc la cum gîndesc alții despre mine. O extrapolare a propriei conștiințe. Este și asta o influență, că doar oameni sîntem. Îmi plac și nu
VTVirgil Titarenconu sînt decît o arătare
nu sînt decît o arătare înregistrată în catalogul coincidențelor elementare îmi port durerea în locul obișnuit ascunsă între umeri ca o comoară ușor devalorizată pe piața bunurilor
VTVirgil Titarencoe una din zilele
e una din zilele în care îmi plac psalmii scriși cu mînie david e prietenul meu astăzi în mine cu praștia disprețului aleargă pe cocoașa lumii gîfîie ochind frunțile tîmpe ale goliaților fără
VTVirgil Titarencomărturisire
chiar dacă nu știți în lumea mea ați avut nume și chipuri n-ați purtat niciodată măști nici giulgiuri nici mănuși moi mi-ați fost frați de cruce surori ale nopții băut-am din ape de
VTVirgil Titarenconu mai sînt eu
visez îmi strivesc fruntea pe asfaltul negru al cerului nopții trec peste mine pleiadele și orionul anotimpurile mă înfășoară vîrtej în această cochilie de ani secundele picură se opresc
VTVirgil Titarencodecît eu
doamne în mijlocul acestui ocean în mijlocul acestui oraș stau ca un ghem de carne și semne putrezind o gestație-n mine strîng în dinți cataclisme perfide un alint uneori requiem și în somn oboseli
VTVirgil Titarencoo amforă de lut plină de lumină
VTVirgil Titarencoîntrebări I
VTVirgil Titarenco“once a prophet, always a prophet”
Întotdeauna am crezut că Dumnezeu și viața au un deosebit simț al umorului. Niciodată nu mi-am imaginat că acea scrisoare deschisă va deveni ceea ce a devenit. Și nici nu mi-am imaginat această
VTVirgil Titarencoscrisoare deschisă
Dragul meu, Îți scriu aceste rînduri care sper să te găsească sănatos. Un sfat pe care l-am primit și eu cu mulți ani în urmă și pe care ți-l dau și ție este să nu iei decizii majore în momente
VTVirgil TitarencoAmintire de Crăciun
Nu voi uita niciodată Crăciunul de acum cincisprezece ani. Era noaptea foarte tîrziu. Stăteam întins pe o canapea cu fața în sus, cu fiul meu de trei ani și jumătate dormind pe pieptul meu. Îi
VTVirgil Titarencod e f i n i ț i i
Compromisul este o punte atît de fragilă prin noi înșine încît dacă pășim pe ea o frîngem iar dacă nu o traversăm nu ajungem niciodată dincolo de noi. Oamenii au o tendință ciudată spre extremism
VTVirgil Titarencod e f i n i ț i i
Poezia este acea metamorfoză a imprevizibilului din noi într-o surprinzătoare geografie a disperării.
VTVirgil Titarenconedefinire poetică
poezia nu mai e cunoscută de nimeni nici nu mai este posibil a murit acum o sută de ani doar sosia ei mai trăiește dar în ea de multă vreme s-a ascuns o boală ciudată un anotimp fără
VTVirgil Titarencoîncet devenim arcă
carii în lemnul bătrîn al grindei amintiri învățate cu locurile sufletului păienjeniș de tuneluri spre un dincolo pe care nu îl ajungi cu mîna scorburi în arborele vieții uneori fumegînde
VTVirgil Titarencoazi am succes la făcut copii
azi am succes la făcut copii am făcut unul de optusprezece ani gata deștept are idei de profet gîndește mai repede ca mine cu trei idei și o concluzie desprinsă din fractalii așezați
VTVirgil TitarencoM.E.G.D.
la modă sînt acum delirul metaforic abuzul de cafea căderile în transă scîncetul histrionic tumbele în iarbă stiloul cu cerneli multicolore și hora despletirii căderi de pe lună limbile de
VTVirgil Titarencoinstructorul de vise
deocamdată veți visa doar atît, spuse instructorul ironic și sever, vise de începători, elementare, cu voi, ființele acestui veac mizer, va trebui să-ncep de la nimic predînd oniro-alfabetizare ați p
VTVirgil TitarencoSenzația aceea de „născînd”
Uneori mă întreb cum pot unii oameni plagia poezie. E un sacrilegiu atît de dezgustător. Și totuși mă gîndesc la „durerile facerii” poeziei, la ceea ce uneori este un chin copleșitor. Senzația aceea
VTVirgil Titarencoam promis că vom evita cuvintele mari
am promis că vom evita cuvintele mari cuvintele care nu au siguranță și cele cu miros de Bvlgari vom fi ca doi neofiți pe o terasă japoneză cu un soare trist din hîrtie de bambus simți mirosul
VTVirgil TitarencoFedora, Fedora
Fedora, Fedora fiică de linux bătrîn ai lepădat pălăria roșie și voalul nu uita prințesă e doar primăvară hackerii te vor vîna pe tine și pe flăcăul apaș prin luncile Eschiuel iar vraja
VTVirgil Titarencoextras din Arhiva de Strigături a site-ului www.poezie.ro
ACHTUNG! Aceasta nu este poezie modernă! Reprezintă doar un extras din Arhiva de Strigături a site-ului www.poezie.ro pe primele 7-8 săptămîni ale anului în curs. De remarcat este faptul că odată cu
VTVirgil TitarencoPOEZIEdotRO
Dragul meu Stoian George Bogdan, stii tu, românii mai au o pasiune (pe lîngă poezie bineînțeles), harța. Și tocmai de asta mi-e frică acum mie, de harță. Mi-e frică să scriu ceva de teamă că ai
VTVirgil TitarencoDomnule Radu Herinean
Domnule Radu Herinean apelez la acestă cale (mai ales acum fiindcă văd că sînteți online) pentru că am epuizat alte căi fără succes pentru a vă pune o intrebare simplă de tot: există pentru tot
VTVirgil TitarencoCriticilor mei…
Nu mi-am facut niciodată publice poeziile. Sau tînjirile poetice. Sau lehamitea în versuri. Poate și pentru că am așa o senzație oripilantă cînd mă gîndesc la exhibiționism. Și ce este oare poezia
VTVirgil Titarenco