Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
@virgil-titarenco
Jurnal

furtuna invidiei

...

2 min lectură·
Mediu
\"scolopendra\"


Este și invidia o chestie. Iar cînd nu te năpădește ca o erupție de urticarie ești gata să uiți că așa ceva poate exista. Semeni cu un explorator britanic la începutul secolului nouăsprezece naiv și fascinat de mirajul gurilor Amazonului. Totul e atît de verde, de viu. Atîtea sunete noi te învăluie, atîtea parfumuri. Te simți bine pe prora micului tău vas îmbrățișat de lumina sudului. Te simți parcă ai fi în Hyde Park într-o duminică dimineața, în cel mai bun costum cu dantela manșetelor fluturînd ușor. Totul e așa cum trebuie. Singura surpriză e poate doar buna ta dispoziție. Nici nu îți imaginezi, nu bănuiești că undeva în ochiul galben-negru al junglei, scolopendre umede iți așteaptă sîngele cald, șerpi subțiri atîrnați imobil sînt paralizați în fascinația unei prade atît de neașteptate. Ești o victimă a propriei naivități, a propriei logici inductive.
Cred că invidia este o energie semnificativă, probabil adevărata intrigă originară a universului. Nu există formă pe care să nu o poată îmbrăca, nu există limită la care să se poată opri. Probabil e un fel de drog metafizic, dacă așa ceva poate exista. Îți biciuie și carnea și sufletul, te face puternic, îți fură oboseala, îți lovește în piept ca un clopot. Te macină. Îți perindă viziuni prin fața ochilor, viziuni terifiante, obsedante, orgasmice. Te absoarbe, te consumă. Te trăiește. Te face un Cain. Îți sărută buzele cu sîngele fratelui tău. Te face să devii tot ce ai urît pînă atunci. Și te face să iubești ceea ce devii... cu voluptate.




084151
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
254
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “furtuna invidiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/jurnal/151529/furtuna-invidiei

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IP
ioan peia
Interesantă speculație! Excelent scrisă, din punct de vedere literar. În altă ordine de idei, nu cred că invidia este un sentiment atât de plin de virtuți formative. Chiar dacă noul-născut se va confunda, în cele din urmă, cu modelul pe care l-a parazitat, va rămâne ceva ce nu va putea extirpa cu nici un chip: coconul în care și-a conservat, inevitabil, formula chimică a propriei geneze, ADN-ul fatalității originare, arhetipul de consumator neajutorat de marsupii. Iubirea cea nouă va fi un frumos cadavru de gală, căruia scolopendrele îi va plimba sângele dintr-o parte în alta a metabolismului său întreținut cu celule străine.
0
@andu-moldovanAM
Andu Moldovan
Mie chiar imi place cand vad Profetul cum se deda la lucruri mici... cred ca are nevoie de aplauze ca vrabia de malai sau ca nebunul de balamuc. \"Speculatia\" asta, cum bine ii zice Ioan, e doar o deruta ... eu sper sa fie de-a noastra si nu de-a lui Virgil.
Astept texte Profetule... cand le ai, da-mi bip pls... la orice ora.
Bobadil.
0
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
Andule, nu știu dacă am nevoie de aplauze. În general în viață nu mi-au adus bine. Dar, cine știe, poate că viitorul e altfel. De aceea am o atitudine ambivalentă față de ele. Ce n-am înțeles eu, este unde sînt \"lucrurile mici\". Evident, depinde de sistemul de referință sau poate de suma experiențelor noastre. Eu am scris despre un lucru pe care îl studiez de mai multă vreme. Și cred că nu e cu nimic mai fascinant decît \"eterna iubire\" despre care probabil ți-ai dori să scriu. Deși este posibil ca unii să considere aceea ca fiind un \"lucru mic\". Textul acesta a avut o cauză. Și eu l-am lăsat să existe. Puteam să îl sugrum în fașă. Crezi că era mai bine?
0
@elena-malecEM
Elena Malec
Textul e interesant, speculației îi stă bine aici, aluzia la Cain imi place și e fecundă, putea fi dezvoltat, adus din condei, speculat mai mult și mai bine căci se pare Virgil intră intr-o etapa noua și benefică scrisului său, e inclinat să vadă viermele și nu cojița aurie a mărului din grădina poeziei. E un text ce trebuie remarcat.
0
@corneliu-traian-atanasiuCA
Corneliu Traian Atanasiu
Genul proxim e resentimentul. Invidia este iubire și ură simultan. Fascinație și neputință. Dorință pătimașă de a avea ceea ce are, și prin asta îți interzice ție, cel pe care îl adulezi. O analiză frumoasă îi face Renee Girard în Minciună romantică și adevăr romanesc.
0
@bogdan-sevra-0009627BS
bogdan sevra
e un text lucrat și moderat de sugestiv despre o tematică, zic eu, aparte. cred, totuși că putea fi mai puternic. așa, am senzația că îl citesc pe un admirator al lui Flaubert, care își scrie textele cu mefiență.
0
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
Elena, am eu ceva mai vechi cu Cain, Core și Balaam, dar trebuie prelucrat.
În ce privește viermele, e interesant, iar paradigma postmodernistă e un spațiu foarte dificil pentru a vorbi despre asta. Dar fiind la personale, nu mi se poate reproșa, nu?

Traian, eu cred că invidia este un copil malformat nascut din împerecherea dintre dragoste și frică, poate cea mai cumplită și contra-naturii zămislire posibilă. Dar, scuză-mă, iar am început să folosesc vorbe mari...
0
@elena-malecEM
Elena Malec
Virgil, comentariul tau mi se pare nimerit și chiar recent meditam la ceea ce este dragostea. Cred ca putem spune e subjugare, a iubi, e a te recunoaște ca supus un mic Dzeu adorat, rîvnit, admirat. In acest sens invidia e revolta față de statutul de supus și nu cel de stăpîn, dorința de a fi tu însuți micul Dzeu copleșitor prin har și putere de seducție.Frica,da, de a darui dragoste în loc de a primi.Asta aș considera eu invidia.
0