Elena Malec

cu înfrigurare cu înflăcărare mușcă o babă cu dinți galbeni de soare din februarie vreo două zile cu zambile se parfumează apoi oftează - Uf, mă coc în cojoc și mai scutură O poveste de

aluniș cu zgaibe mici chiciurite zgribulite sub cojoacă de promoroacă îmboldit de-un dor de soare năzărit după ninsoare cu ce spuzeală gălbeneală colț pufos atârni în jos pe-un prapur

E ceva cu picățele, din mai multe bucățele; e de-ajuns una să cadă, celelalte vin grămadă.

Roade, toacă, taie frunză, tot punând pe el osânză, țese-ntruna ca zălud, un cocon, din foi de dud.

timpul ne coase ochii cu nepăsare ca ieri am fost împreună copii scotocitori de taine până aproape de tărâmul pădurii fermecate mai întâi ciupercile roșii maronii au năpădit peste tot, apoi

învolburând uriașe crinoline albe iarna își face intrarea la Veneția gondolierii au picioroange din vâsle și aleargă pe canale trăgând sănii cu americani costumați în Pantalone zgribulite

E curent, dar fără vânt și nu ține de cuvânt, el ne vine din Apus, zugrăvit cu josu-n sus.

fumegă luna! americanii au înălțat foc de tabără asta-i bună memoria ar vrea să spună Etan, al 13-lea rege din Kiș, (se pare după o cină cu griș) aflăm din tăblițe de lut sparte a visat

de copilă mă joc în pletele poeților răsfir metafore dansând ca fluturi beți de miresme strecor mâna în sânul lor o fac doar o clipă căuș verbului ferecat în suspin averea lor acest

Poate chiar și sport să fie, fără niciun handicap, cert e o filosofie după care stai în cap.

Indiferent de culoare, de-i metal, hârtie, plastic, deși miros nu prea are, dacă ai trăiești fantastic.

Când văd câte-un tinerel "înfiat" de-o hârcă, mă întreb: să fie el, care-o duce-n cârcă?

În formă îl țin pe bărbat, o știe tot județul, e cel dintâi la alergat, când vede făcălețul. Dar nici el nu-i mai prejos, și asta-ar fi beleaua, eu kilogramele dau jos, doar când zăresc

Talent la limbi avea, vorbea chiar în sanscrită, luna o promitea, cu limba-mpleticită.

Care mai de care, ele stau la pândă; una toarce tare - este mâța blândă.

Promite să o ducă la altar, dar nici că îi permite portofelul; năravu-i de maestru cofetar, e de-a o duce doar cu zăhărelul.

Când epigramiști cu carte, la Mizil s-au întâlnit, s-a aflat până departe: podiumul au năruit.

Ofițer de poliție, fără vreo muniție, când nu te rup, te bag la zdup.

trohaicul mă zgârie pe trahee, de la spondaic, eu fac spondiloză, în iambic de îmi vine vreo idee, înțepenește cu o anchiloză.

Tânără, blondă, vădană, în al meu apartament, ieftin, închiriez o vană, unui regiment. * Vulpe argintie, în stare bună, vând cu o mie dolari pe lună. * Primesc comisioane în

Un țigan avu un vis, că e belfer la Paris, dar căutat de Interpol, pentru furtul unui pol.

Un chirurg scotea un chist pe-o nară sau din manșetă și canta la o flașnetă, fiind și-amator iluzionist. * Celebru șef bucătar, aflu că mai am un har, după ce prepar pastrama, piperez

Nu-i dentist, dar ia aminte, veșnic curăță un dinte; vă voi spune-a mea impresie: cred că are o obsesie.

Cine poate să ne-nvețe, de prin partea lui de lume, cum se țin cu două bețe, carne, paste și legume.