Elena Malec

Ți-a jignit odorul, frate
cum e moda-ici în State
dacă-l dai în judecată
bădăranu-i bun de plată.

Se pare că tot filosofii știu răspunsul la chestiunea națională.Națiunea, naționalismul, limba națională, identitatea națională sunt concepte burgheze, la vremea lor chiar avansate față de conceptul antic și medieval de imperiu.In prezent fenomenul pe care il trăim în Europa cel puțin este de a integra națiunea uniunii (europene), de unitate în diversitate, de pluralism cultural, lingvistic, valoric, de credință fenomen mai vizibil în occident decît în est.Pe de-o parte avem fenomenul autonomiei regionale(vezi Spania, Italia cu problema Padaniei), pe de alta parte avem guvernul de la Bruxelles.Faptul că Marea Britanie, cu o lungă istorie de imperiu colonial(sechelă medieval-burgheză), de națiune izolată, aparte de Europa continentală se integreaza cu fiecare zi in Uniunea Europeană face dovada că noțiunea și conceptul de națiune e consumat istoric, nu corespunde evoluției societății finalului de mileniu 2.Tendința este spre integrare, spre pluralism, spre toleranță culturală, religioasă, etnică, lingvistică(vezi resuscitarea unor limbi uitate catalana, irlandeza, gallega, etc).Patrimoniu național nu va fi pierdut câta vreme este incorporat patrimoniului universal al umanității( vezi Unesco).
Nu avem de ce ne teme atâta timp cât există respectul pentru culturile mici((Catalonia are două limbi oficiale, spaniola și catalana).
Exista tendința de a merge mai departe. Valencia care face parte din țările catalane vrea independență lingvistică în sensul permiterii dialectului valencian ca limba oficiala a provinciei valenciene.
Si toate astea pe fondul integrarii europene.Țarile Europei de est, fost bastion al unui concept comunist de națiune, vor să intre în Uniunea Europeana. E un deziderat firesc, explicabil. Nimeni nu vrea să rămână un paria, în izolare politică, economică, socială.Tendința este de abolire a vechii accepțiuni a termenului de națiune, de marșul spre unitate în diversitate.

Până una alta, mai lucrează tu la strofa a doua, e tare șchioapă și inspidă; ideea cu eprubeta îmi place dar trebuie lucrată.
Iara strofa
\"pentru mine viata-i scurta,
trebuie sa o traiesc,
nimeni nu ma vindeca
oricat imi doresc.\"
e penibilă.

De unde stii tu cât de scurta ti-e viața? Ai vreo boală terminală? Daca da, imi cer scuze, dacă nu, rafinează-ți gândul poetic, un pic.
E de-acum ceva știut.
Ars longa, vita brevis.(arta cere timp mult, viața omului e scurta).Ți- am tradus aproximativ pe Hipocrat, care nu era poet, ci medic de meserie.
Ca nebun liniștit, nu te arați, mai degrabă, neliniștit de comentarii la poeziile tale și leneș să-ți lucrezi versul la gîndul că-l va cizela sarea.

peruzele fără stele

vorba Danei, vezi de ce te iubesc eu pe tine?
Ca îmi umpli inima de bucurie.Ai aici o mică bijuterie poetică care se desfășoară ca o dantelă de rime și metafore și frumos.
Ține minte vorba mea, ca poet ai datoria să-mi faci (mie ca cititor) o bucurie în fiecare zi și-n fiecare zi e ziua ta în cuvânt, cum talent, slavă Domnului ai cu caru\'.

Mi-au placut in mod deosebit primele doua si dintre ele prima este cea mai puternica.

bine chibzuit, dens in imagini, limpede in sensuri, dar nu naiv, poemul conduce la o clipa de luciditate concisa in :

apoi ne-am mutat fiecare într-un
alt ideal

da, ai sesizat bine aspectul unor iubiri, prietenii, vise, iluzii care intr-o buna dimineata, cand ne uitam in oglinda, ne privesc cu ochii adevarului.

Mi-a placut deosebit:

ceva din noi era
neasemuit și dat

simplu si frumos.

Liviu, ma bucur pentru tine si cititorii tai.E poate martisorul tau timpuriu, desprimavararea sufletului.

Întrebarea ta conduce
la răspunsuri o grămadă,
ce curând ne vor aduce,
"brânza" lor, de sub zăpadă.

ideea de a imbina haiku-ul cu ghicitoarea are merite aici si jocul mintii cred ca este stimulat de ambele forme.Ingenios si laudabil, Norica.Pacat doar ca am citit gata dezlegat misterul lor.Mai astept si alte mici giuvaeruri ca astea.

Pe facebook de-ați fi înscris
epigramele de-aici,
eu pot să va dau în scris
ați fi rămas fără amici.

Meșteri mari și chiar batrâni
înșirând rime zălude,
treziți-vă, măi români,
poporul le cere, nude.

Atmosfera este orientala japoneza, filosofia romaneasca, renuntarea mioritica cu tonuri mai sushi acum, ce e drept.Ultima strofa doare profund.Iti simt zbaterea, a ta, a mea, a lui tavi.Simtita, gandita, spusa, citita. Bravo!

sa te felicit, Virgil.Da, este domino, jocul si aluzia la efectul domino, atat de uzata azi in politica si economie, dar care provine de la reactia in lant provocata de prabusirea unei tablete de domino.

da, viermele de matase, Bombix mori.Mori este indicatia ca se hraneste cu morus alba, frunza de dud.
Felicitari, Mihaela.Nu-i asa ca a fost usor?

eu zic te aperi din toate metaforele ce-ti vin pe limba de aceasta fantoma care te bantuie, aici am descifrat eu, luciditatea; si vehement cum este textul imi place, se vede ca ai avut o suflare, o inspiratie ca o gura de foc iesita din balaur aici.Nu stiu daca as recomanda sa o mai rafinezi sau doar sa o lasi cum este, o mica razvratire poetica la o boala pe care o alinti de fapt desi ea este de multe ori letala:leucemia-figura de stil ce nu mai tu stii ce ascunde dincolo de nume.

ca mai trebuie gandita poanta. sa achiti banca nu stiu cat de literar ar suna. Apoi zic eu va lu'a nu are apostrof.Nici ca originalile nu este deosebita, am citit de curand una semnata Sorin Olariu cu bunicul si ingredientele de aici.Nu e vorba de a abandona ideea doar pentru ca nu e noua ci de a construi corect si solid.

primul enunt e bine
apoi vine ceva in versul doi cu prea mca legatura logica cu restul
sa zicem ca si versul trei are noima, dar pierzi logica limbii romane literare in final, "lui revenind" nu imi suna bine nici singur, nici cu "s-achite banca."

e atata simbolistica in acest cuvant fara culoare, enumar in treacat, puritate, pace, a se da invins, doliu chiar in unele culturi, deci moarte.Nu stii ce sa alegi. Cand borealul cuvantului arde rana, tacerea sa fie raspunsul?
Stilizat la maxim si cu splendide consecinte poemul tau.

citeste mai sus, oralitate poetica populara.

mama nu a vazut ingerii dar tu, iti spun eu, cu siguranta ii vezi.Ei te-au insufletit sa scrii poezia asta frumoasa si sa ne bucuri cu metafore, care pe un grai ce aduce a doina, a oralitate populara si basm, farmeca:


din trei fântâni am băut
și fiecare avea o cumpănă sprijinită în cer

imi place fiecare cuvintel din acesta poezie care vine ca mancarime dupa atingerea unei petale cazute aleatoriu pe gene.Este bine compusa din imagini sugestive, morbide si unmede de la lacrimarea involutara.Atata bogatie in doar cateva randuri denota un talent nativ ce trebuie cultivat.Este bine delimitata si scena pe care se regizeaza actul in primele trei versuri.
Tot ce vine mai jos este si mai frumos si cu tot goticul din el seduce.

As recomanda acest mic giuvaer, dar nivelul de 100 de puncte nu mi-o permite.

propunerea ta este excelentă și răspunsul exact.Iti multumesc frumos.