Pălăria libertății

timpul ne coase ochii cu nepăsare ca ieri am fost împreună copii scotocitori de taine până aproape de tărâmul pădurii fermecate mai întâi ciupercile roșii maronii au năpădit peste tot, apoi s-au ridicat palate pe locul defrișat poate și de frică eu am fugit am scăpat tu ai rămas agățat de fluier, copile blestemul vrăjitoarelor te bântuie in pupile când la ora din noapte târâș pe vârfuri de vifor arunci cu piatra din dor suntem una cu vina mielușica o înjunghie ritual părinții spre a ne ține in viață cu sânge Iubitul meu, nu mai plânge e legea noastră tu cântă înainte cu jale mioarelor tale când lacrimă sunt și suspin floare albastră