iminența nopții

Textul este un rechizitoriu, scris cu mijloacele poeziei, într-un stil alert, cuprinzător, care privește tot timpul în stânga și în dreapta, înaintând, fără să uite ce a fost, numai și numai pentru a simți noi că suntem aici altfel, cu responsabilități vechi, care par noi, pentru că, de obicei, sunt obturate, hotărându-ne să aruncăm din spate ranița, plină cu inerții și cutume, și să punem mâinile, pe sub coji, direct pe rănile care pulsează :

„adorm cu un poem despre fâșia Gaza
candori politice la mezat
mai milă mi-e de poet decât de cei căzuți
cel puțin ei trăiesc istoria nu și-o închipuie”

Un rechizitoriu împotriva vărsării tulburi, cu anafoare diversioniste și indiferențe plutitoare contondente, a timpului de acum peste noi. Poeta preferă adevărul, nu cosmeticele :

„să mă petrec în noaptea albă
a lucidității”

Pentru că beatitudinea de cuvinte înșelătoare sau goale și „plachetele unor borfași de vorbe” îi repugnă. Realitatea apare în fragmente, care se apropie cu mare viteză, ca niște comete, și trebuie să fii de față și să poți vedea într-un corp opac și dincolo de el. Să nu fie nici o discontinuitate, să ai libertate deplină, însemnându-ți în minte tot ceea ce crezi că vei dori să recitești. Și eu mi-am însemnat în minte :

„speranțele tremură a neputință ca degetele cerșetorului”
„existențe mizere se învelesc cu pături de răbdare”
„ediția de dimineață a unui griș cu lapte local și internațional”
„un haiduc poet / împărțind îmbărbătarea”

Am citit cu plăcere. Numai bine, din partea mea !

Scuze ca abia acum raspund; am absentat de pe agonia cum sunt in febra pictatului felicitarilor de Paste.Ma bucura prezenta ta aici.Iti multumesc pentru profunzimea cu care ai receptat textul meu.Te mai astept.