clipele trec la fel de greu ca multi ani in urma
o femeie plecase atunci si nu ti-a mai ramas altceva de facut decat sa scrii un poem
si inca unul si inca unul
pana cand totul nu va mai insemna
\"spune-mi o poveste\", m-ai rugat tu, ti-era frig, cu palmele lipite,
desi in bucataria unde fumai o tigara era destul de cald.
si atunci mi-am amintit de cei doi speologi care au ramas intr-o
noaptea e plina de soferi taciturni beti
care conduc fara scop pisicile lor ii asculta
privind halucinate de acasa
noaptea pe care o aduc ei singuratatea si tristetea lor
(pisicile scot limba
am sa incep acum o poezie in care nu se intampla nimic
o poezie ca o iubita careia nu mai ai nimic sa-i spui sezand goala revarsata intre
un trup gol care isi ascunde chipul dintr-un fel de
pe vremuri bunicul primea o multime de bani de la stat. factorul postal
batea ostenit la poarta si nu se dadea dus pana nu era omenit cu un pahar de vin.
si cu al doilea, si cu al treilea...
Getei Adam
1
in poemele mele vechi visam mereu ca nu mai ajung acasa
si ca nici nu as mai ajunge
ca in vise lucrurile se petreceau intocmai si vecinii se
din nou singur. iti numeri cuvintele simple si inveti sa taci.
lucrurile sunt la locul lor. tabloul pe perete, ecranul monitorului
cu acelasi screensaver dintotdeauna - imaginea unui rau trecand cu
nu imi mai plac poeziile de altadata.
imi place sa stau cu mainile in buzunare si sa numar frunzele.
am o caciula ca Jamiroquai, sunt foarte mandru de ea,
si as vrea sa scriu despre ea, mai mult
cred ca in cele din urma voi inventa un animal mic. o iubita.
voi incifra arcul sprancenelor ei si felul in care isi arunca parul pe spate
pentru a-i ascunde calvitia.
monstruosul zambet de pe
Vad ca majoritatea participantilor la lansarea lui Michel si-au prezentat versiunea.
O sa fac o scurta prezentare a parerii mele despre poezia lui. Ideile de aici sunt aidoma celor pe care le-am
Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu.Are o
parte lemnoasa si o parte fieroasa.
Partea lemnoasa : limbajul de profesor de romana (nu
stiu ce profesie are Adina Ungur si nici nu
un inger se aciuase pe
fata mare si grasa a Inchizitorului; statea acolo ca un zambet
aproape facand umbra;
suflarea sforaitului Inchi-
zitorului ii zburlea puful de
pe marginile aripilor
exercitiile de singuratate
ale nimicului
(o piatra ca o piatra
tautologiile cad in apa
si nu sar stropi)
atat de pur
incat am putea sa-l iubim
noi cei fara inima
in diminetile noastre
tirania semnificativului
sa-ti lasi mainile sa respire
pe o oglinda
o musca pe marginea
unui butoi cu vin:
a fi sau a nu fi
asta-i intrebarea
(in vino veritas)
zborul unei muste
pe
mopete si-a luat intr-o buna zi pisicainele
si s-a dus in parc mopete stia ca
a merge in parc inseamna in definitiv
sa dai un cec in alb reveriei amin-
tirii despre moarte in plus nu se simtea
duminica
si atunci batrana aceea a venit
la noi. in special la mine. imi
spunea sa stii si eu am fost poet
asculta-ma pe mine. cum
ora hora, asadar si frunzele.
(am uitat sa-ti spui:
tot mai aproape de sine
un copil
sufland abur in geam
scobind in peretele alb
o gaura cat de mica
memorie
un pictor
risipit in peisaj
recupereaza pe panza
ceata
o dimineata
Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost,
Si berea-mi prin sange ca un spirit umbla vie,
De fericit plang ca si copilul care am fost,
In Bacchus cred, cel ce tristetea a-nvinge stie.
Sunt
nimicul hranitor
nu visul spatiu
ci: oprirea
atat de violet
pastilele cu care ne tenteaza fericirea
una pentru fiecare joi: tristetea
o vom iubi joia ca pe apropiata
noastra
exercitii
LD