liviu dascalu

Nu stiu daca am vazut acel film. Poate mi-l povestesti :)
In rest, ti-a placut \"filmul\" meu?

Insasi ideea de antologie e controversabila: are oare sens o antologie? Pot fi amestecati niste poeti care in mod normal ar trebui sa nu aiba mare lucru in comun?
Pe mine antologiile cu texte valoroase m-au frustrat intotdeauna, m-au facut sa caut autorii buni din care citisem doar cateva texte. Antologia poezie.ro nu va avea menirea asta, de a te trimite la autori, fiindca majoritatea nu merita sa fie publicati pe cont propriu, sau daca merita, nu au reusit si probabil ca nici nu o sa reuseasca sa o faca.
Asa ca, in concluzie, ideea asta cu antologia www.poezie.ro mi se pare ca nu duce nicaieri. Oricum, nu inspre literatura. Cred ca multi oameni au de castigat din cultivarea unei identitati de \"scriitor\". Acum eticheta de \"scriitor\" e la liber, nu ti-o mai da Uniunea Scriitorilor, ci un site literar, si asta e meritul www.poezie.ro, ca face niste oameni fericiti.

Imi place mult pentru prospetime, poezia asta. Nu fac o asociere de valoare literara (nu imi pun problema asta), dar imi aminteste de \"tupeul\" poeziilor din tinerete ale lui Dinescu.
Ma duc sa citesc si alte poezii scrise de Andrada Dinu. Sunt curios daca peste tot are \"surprize\" din astea.

Din ce am citit pe aici paradoxismul e slab productiv. Ce sa mai vorbim, nu cred ca poate sa convinga un cititor onest. Singurii entuziasti sunt cei care scriu; scriitorii, nu cititorii lor. Poate ca pe viitor doar o sa se scrie poezie, o sa dispara cititorii. Si atunci o sa se adevereasca spusa lui Lautreamont, ca in viitor (adica in prezent) literatura va fi facuta de oricine.

Nu stiu nici eu daca e poezie si ce mai inseamna poezie in ziua de azi. Poate ca nu asta e important. Pe de alta parte, sunt preocupat de gasirea unui stil unitar, am impresia ca poeme precum \"cutitul meu obosit\" si \"un fapt divers\" nu au nimic in comun.
Una din solutiile posibile e sa le public, daca va fi cazul, sub pseudonime separate, in volume separate. Nu pot reconcilia latura ludica si suprarealista cu aceea din poemele narative si confesive precum cel de mai sus.

Parerea mea este ca expozitia Barbie toamna-iarna a fost la Londra, nu la Paris, asa cum se stie. Si inca: vinurile Dienes sunt foarte bune, dar insuficient cunoscute. Motiv pentru care iti multumesc, draga Firica, pentru reclama fara precendent pe care ai facut-o. Poate o sa ia aminte si altii.

Mersi de steluta, dar vreau sa-ti spun ca nu am rastalmacit nici un vers. Poezia asta a mea a pornit de la obsesii strict personale. Sau poate ca n-or fi asa de personale :) Mai e cineva obsedat de cutite obosite si de nimicul mare/mic?
Cat despre noutatea silistica, cred ca ai dreptate, dar eu vad in etapa asta, care se prefigureaza, un fel de sinteza a altor trei etape anterioare. Simt ca ma apropii de finalul evolutiei mele. Simteam o mare diferenta intre poezia mea suprarealizanta, poezia mea \"de cotidian\" si poezia de tip haiku. M-am gandit chiar sa le public sub trei nume diferite, sa-mi inventez heteronimi, ca Fernando Pessoa. Cred ca nu va mai fi cazul. Chiar in poezia de mai sus imi exploatez doua texte vechi, voi face la fel cu restul. Le voi topi si le voi turna intr-o noua forma.
Corina, pana la urma amenintarea mea a avut efect :D A aparut si steluta.

Poezia de mai sus, mi-am dat seama adineaori, nu are un ritm interior, se poticneste in imagini si versuri. Sunt totusi cateva intuitii poetice pe care nu as vrea sa le pierd.
Multumesc pentru interventii.

Cred ca o sa-i schimb titlul in \"satarul meu obosit\", ar avea mai mult \"succes\" de casa :D

Cica ai fi dublura mea.
Primul comentariu pe care ti l-am citit a fost cel de aici, in care spuneai ca esti mandru de a fi parte din comunitatea poezie.ro, si am inceput sa am mari nedumeriri: cum poate fi confundat cu mine?
Dar celelalte comentarii sunt ok.
In fine, poate mai povestim pe messenger (e la moda printre poezisti sa faca schimb de id, asa ca...).

Ai dreptate, nici pe mine nu ma convinge. Versul initial e un haiku vechi, el a fost pretextul, cum probabil ca ai intuit.
Voi renunta la surplus.

Nu am inteles nimic din ce ai spus. Nici nu stiu daca are rost sa-ti solicit o explicatie.

Imi pare bine ca mai exista \"poezisti\" care imi citesc textele. Motiv pentru care voi incepe sa postez din nou pe acest site.
Textul nou, \"all blues\", e unul inca in lucru, astept parerea ta si acolo, Andrei. Deja l-am rescris de vreo trei ori si nu sunt multumit. Ceva scartaie.

Un poem frumos.

Acum, ca ti-ai explicat propriul text, sa zicem ca il inteleg... Dar tot o poezie proasta mi se pare ca e, chiar si acum.
Pur si simplu rebusurile nu mi se par lirice.
Esti pur si simplu naiv atunci cand dai explicatii propriilor texte. Eu as putea sa vin cu un text alambicat plin de simboluri culese din Cartea Transformarilor (Yi King), o carte chinezeasca veche de cinci milenii, asa cum si tu ai scris o poezie in care faci referire la simboluri din Tarot. Daca indrazneste cineva sa-mi spuna ca poezia e proasta ii spun ca e ignorant; dupa o saptamana o sa binevoiesc sa-i las, in subsol, \"cheia\": du-te la Yi King si mai discutam.
Si totusi, de ce nu-ti iei la intrebari si cititorii cu pareri pozitive? Esti sigur ca au inteles de fiecare data mesajul? Fii un pic mai sever cu ei, nu se stie, poate incearca sa-si ascunda ignoranta prin laude fara fundament.

Parerea mea este ca nu prea stii ce este poezia. Nu vreau sa te simti jignit, nu asta intentionez. Si nici nu am cum sa te lamuresc, nu am cum sa-ti dau o definitie.

Kitsch cu aroma esoterica. Nu inteleg simbolurile si nici nu ma intereseaza (sesizez doar un aer pitagoreic). A intelege poezia nu seamna cu un rebus, nici macar unul pe teme, cum vrei tu sa fie, ezoterice.

O poezie in care nu se leaga nimic, nu ofera nimic consistent. Un text facil in care introduci elemente care dau poeticeste din coada:
\"ingeri\", \"fotoni intelepti\", \"spiridusi de paie\" , \"virila apa cu pesti\" (care e mai degraba dizgratioasa, spre deosebire de celelalte), \"un mos craciun pe senile\"
si indrazneli la fel de facile, care nu au alt rol in economia textului decat sa sugereze ca autorul e un poet \"curajos\", care nu se teme de \"conventii\":
\"supa servita unei lumi prinse cu mana in slip\"
\"îți desenez cerbi pe țâțe
iscodind
cătușele firii printre bikinii unui dumnezeu comunist\"
\"aș face dragoste de Crăciun dar n-am brad\"
Toate referintele la sex din poezie fiind amestecate cu elemente de recuzita cat se poate de banale, si care tradeaza de fapt totala lipsa de \"curaj poetic\". Seamana putin cu un banc porcos spus de un tata care a baut un sprit in plus, si care ii face pe fii sai sa roseasca (datorita, evident, stangaciei pozei asumata de parinte).

Sunt, dupa cum vad, un barbat inconjurat de femei. De asta si scriu poezie :)

Fratele Silisteanu are singurul dreptate. Parerea mea :)
El spune ca sunt un mestesugar, si intr-adevar, asta imi doresc sa fiu, un bun mestesugar.
Poezia am scris-o nu pornind de la vreun urlet interor (!!), ci de la muzica interioara.
Mai spuneam ca poezia de mai sus mi se pare de o \"tristete aproape imposibil de asumat\". E adevarat, mereu se pierde ceva, prin intermediul literelor, sau datorita lor. Se prea poate ca ele sa ma fi eliberat de ceva/cineva, si atunci fratele Sile are dreptate, iubita mea nu e Femeia, ci Poezia.
In alta ordine de idei... un coleg al nostru s-a oprit in fata localului, a citit firma (\"La un animal mic\"), si nu a mai vrut sa intre. Setea i-a trecut doar gandindu-se la strasnica betie de prin alte localuri, din alte orase, cu aceeasi firma. Si ca o concluzie... \"nimic nou sub soare\"!
Sa-i spun si eu una, atunci: sol lucet omnibus!

Finalul e un artificiu antihedonist. O sageata otravita :) destinata cititorului. Si nici nu ma gandesc sa o inlocuiesc cu altceva.
Nu m-am lamurit, insa, daca faptul ca ai trait la intensitate mica \"povestea\"(asa lipsita de orizont cum e ea) s-a intamplat datorita inabilitatii mele stilistice, sau datorita saraciei de sens a situatiei pe care o intrevezi printre randuri.
Ieri eram entuziasmat de poezioara asta, mi se parea oarecum catartica si chiar senina (!). Azi mi se pare de o tristete aproape imposibil de asumat.