Sărutul moirei

Magicianul acesta numit Azrail, îmi întoarce planurile pe dos, doar albastru cerului răsfrâns înspre chipul eșarfei se poate oglindi ritualic, tăiat pe fața inversă a monedei, tentând cuvintele să se așeze ritualic în poemul său. Centrul luminii l-aș întoarce cu fața spre răscruce de vânturi, acolo unde de nouăzeciși…chiar și de șaptezeci de 1+2+3+4, mintea umblă prin cuiburile altoră să-și regăsească lumina, dar unde?…pe zidurile negre ale castelului cu turnurile sfărâmate. Norocul clipei, că fecioara, caută în zodia leului, chiar în al unsprezecelea ceas îngemănarea de suflete, a unui suflet îmblânzit de frumusțea simbolurilor suprapuse unele peste altele. Îmbraci un simbol în haina altuia, și pe celălalt mai departe… încerc să pătrund misterul…și am reusit, îl știu, dar nu-l divulg, fiindcă altfel după mine s-ar închide norocul lovit de sabie...

Marie draga... poate ca incifrand simbolurile m-a ajutat si un inger dand astfel versurilor o tenta crestina... chiar e interesant citind acum... insa nu asta e calea intelegerii acestui text.

Albu, de ce crezi tu ca un text artistic trebuie \"inteles\" univoc? Uite eu vreau sa ma sensibilizeze cat de cat, sa imi anime gandurile si...nu se intampla...Nu stiu de ce nu ma emotioneaza numeralel acelea defel...POate doar magicianul, care isi impatureste chipul intr-o esarfa albastra...Mai departe nu merg: imi frang picioarele...Hai, povesteste tu, mai bine, arata-ne \"calea intelegerii\"...dar asa incat sa ma si emotionezi artistic, te rog...

Sirena somnoroasa nu te emotioneaza azrail pentru ca nu isi propune asta... cel putin nu aici... dar tu fire gingasa te las pe seama ingerilor sa te smotoceasca :))
P.S. In aceasta poezie totul are un sens... inclusiv trecerea ta pe aici.

Consider că - în afară de sensurile esoterice (al căror înțeles aștept și eu să îl citesc într-un comentariu, Vladimir) -, deosebită este, în acest poem, ideea versurilor: \"...iscoadă / centrului crucii mintea își caută lumina\". Și forța vizuală transmisă cititorului.

Alina... multumesc... te-ai orit asupra unuia dintre repere, ai iscodit fara pretentia de a afla... pasul tau e drept.
Dan... stiind ca importanta nu e conformitatea cu o alcatuire, nu coerenta in sine, logica ci armonia... rezonanta care darama zidurile... ai refuzat inchisul celor 22 de peceti si ai mutat (gest desigur deosebit) cadrul labirintului in spatiul celor fara pereti. Pana la urma nu conteaza iesirea din labirint ci drumul. Multumesc pentru lumina.
Totusi enigma isi cauta dezvrajirea.

Desigur, scriitura lui Vladimir ne pune nu rareori la grea incercare nu doar cultura generala ci si abilitatea de a cauta dincolo de primele doua/trei nivele ale simbolisticii. Nu subscriu acestui gen de literatura numai pentru ca am serioase indoieli ca vreunul dintre noi ar putea face acest lucru asa cum cei din vechime il stiau face, scriind pe sapte nivele. Pentru acest exercitiu de intelegere am preferat mereu sa reiau lectura unui Tao Te King sau scrierile lui Hermes, desi traducerile au stat intotdeauna impotriva intelegerii corecte a acestor texte, parerea mea.
Aici mult titratul Azrail ne propune o emotie poetica ce ar trebui sa se nasca din extensia lui 10 spre 11, si, marturisesc, pe mine m-a atins. Din motive personale, desigur. Asa ca inchin (neavand un pahar tetraktys ma rezum la a inchina zece pahare obisnuite) in onoarea lui azrail, bineinteles in pozitie de lotus, care, oricat as fi imbatranit, inca mai imi iese.
Numai bine!
Bobadil.

Andule \"mult titratul Azrail\" (ma gandesc de unde ai scos asta :))... deci elasticul meu prieten, amic bun cu lotusul, parerea mea e ca nu merita sa umplem de spaima lautarii sezand asa ci mai bine sa bem din cupele acelea cu sau fara cifre scotand bulbuci.
Lasand gluma la o parte textul in cauza nu se compara desigur cu ceea ce au ocultat altii in vechime poate si pentru ca tainele ce s-au vrut invelite atunci erau mult mai aproape de cer decat ceea ce vrea azrail sa ascunda aici. Emotia poetica... o lasam pentru alte texte caci cel de fata este construit, modalitate care imi e straina dar nu am rezistat tentatiei. E vorba pana la urma de un adevar primit printr-o modalitate mai aparte pe care l-am vrut invesmantat in haine pseudopoetice... e cate ceva despre azrail si viitorul sau.

A... ha!
Cine stie draga Vladi despre viitorul lui azrail? Eu nu.
Revenind la poem din punctul de vedere al cititorului (daca un asemenea punct de vedere este acceptat in subsolul acestui text), se simte asa, o emotie stranie nascuta dintr-un fel de magie.
Sentiment nu avem.
Avem imagini absconse, geometrii abstracte.
Apoi mai avem un amestec de vechi si modern care se aseamana cu un manual de istorie alternativa.
Cred ca drumul acestui text pana la cititor este pavat cu capcane pentru a caror evitare este nevoie de eforturi demne de o cauza mai buna.
Cu drag,
Bobadil.

Andule ce mai tura vura... e vorba de o etalare in tarot in semnul crucii celtice... de aici a pornit poemul si asta e registrul in care trebuie interpretata. Nu sunt capcane dar cititorul prea lesne (mai fac si eu asa recunosc) doar zgarie poemele fara a intra in interiorul lor... am scris asa dintr-un fel de revolta fata de modalitatea asta de a comenta.

Vladimire, asa e, cititorul asta de care vorbesti face parte din categorii diverse pe care unele din poemele tale nu le considera ca apartinand regnului literar. Asta e problema cu \"zgariatul\" - lipseste primul nivel. Mai gandeste-te, stiu ca poti.
Cu drag,
Bobadil.

Andule... ma gandesc... promit ca o sa fac si asta dar acuma sunt prea ocupat cu alta:)

Kitsch cu aroma esoterica. Nu inteleg simbolurile si nici nu ma intereseaza (sesizez doar un aer pitagoreic). A intelege poezia nu seamna cu un rebus, nici macar unul pe teme, cum vrei tu sa fie, ezoterice.

liviu dascalu... genul acesta de poem nu este pentru toti ci numai pentru cei ce cauta... ma deprima ca tu vorbesti despre \"intelegerea poeziei\"... te rog sa ai putin respect pentru cuvinte si astfel sa nu confunzi superficialitatea si lipsa priceperii tale cu aceasta alcatuire. Cat despre \"kitsch\" vezi mai aproape de tine... la poemul cu \"pizdulice\". Vino cu o critica argumentata si nu ma mai obosi cu sentinte din astea natangi.

Magul este cartea semnificata... cartile de tarot sunt invelite in matase albastra si etalate in semnul crucii celtice... regele de monede apare intors... apoi steaua... turnul... noua de sabii... zece de cupe... unsprezece de monede... forta... noua de cupe... indragostitii etc
Cam asta e povestea poeziei... o etalare in tarot ascunsa in versuri.