N\'oubliez jamais

upss, crdeam ca am apasat pe ceva gresit si am dat doua stele, deci n-am gresit, e un text adorabil...
ok

\"in mine toate iubirile
sunt cusute la gură
să nu se rostească\"

e firesc, cum sa se iroseasca o asemenea comoara:) tu stii ce bogatie ai in paza:)si apoi cat de placut si la locul ei vine continuarea:

\"sunt acel om ispitit
de semnul-femeie
ce se scaldă în rouă
așteptându-și ursitul\"

uite, acum, dupa ce am citit poemul acesta, setea mea de puritate si frumusete e potolita:)

Drag,
Lizush

Remarc și eu ultima strofă care ar putea susține un întreg poem. Și \"semnul-femeie\".

Vladi, eu pot spune numai doua stele tie. Una care te vegheaza cind mestesugarul cuvintelor inventeaza sensurile, alta cind umbra cuvintelor iti lasa semnul-femeie. Anima mundi parca se inscrie pe inima ta in rotund si ma intreb de poti permite jocului meu sa se desfasoare, caci as lua din al tau poem numai citeva versuri si le-as asterne un pci altfel. Si as face imbinari si reimbinari de versuri si alte si alte poeme s-ar crea. Cum reusesti Poetule in sensuri sa joci fiintele simple?
Uite numai unul din jocurile mele:

în mine toate iubirile
se contemplă în oglinzi
sunt acel om ispitit
de semnul-femeie
nu sunt ca tine
un meștesugar de cuvinte
în mine cuvintele sunt vii
zboară precum ulii
sunt cusute la gură
să nu se rostească
învârtind pe degete
pedepsele cărnii


De-as fi putut as fi lasat o stea, insa uite numai una de mare.

E o incintare poemul tau astazi.
Ela

Cred ca e un auto/portret reusit.:)

...ai invartit dragostea pe degete, parca ne lasi sa ne pierdem in niste barci lungi dintr-o mare vie plina de monstruozitati.. dar tu vezi frumosul intr-un mod detasat si il aprofundezi misterios pe sub semne...

Florine... tu ai scris o poezie in comentariu... ochiurile lipsa sunt pentru odihna privirii... pana la urma tot o iluzie :)... asteptam, nu? :)
Costin... esti unul dintre cititorii de la care ma asteptam sa inteleaga si ce e dupa vers... desi s-a vrut o panorama din afara asupra singuratatii unei custi, varianta ta poate fi valida si poate, cu atat mai tragica. Despre final... bine ca nu sunt cusute cu ata alba :)
Lizush... ma bucur sa te regasesc aici... stii, comorile de care vorbesti sunt infinite, neintamplate... potentialitate.
Alina... stiindu-te atat de exigenta cred ca zic merci si pentru cat ai remarcat :) Semnul-femeie... multe de spus acolo :)
Ela... poate ca versurile mele au aceasta capacitate de a se remodela... de fapt mereu am nevoie ca cititorul sa reconstituie poezia in propria sa matca... tu ai facut aceasta foarte frumos.
Lia :)... bucuros de trecere... autoportret zici? Mi-ar fi placut sa stiu picta.
Mihai... imi place ca mergi pana la esenta si spargi coaja tare a culorii ca sa revelezi intunericul purtator de mistere... haosul... ori poate doar nimicul... intotdeauna m-a fascinat acest concept.
Adina... frumosul pentru mine exista in masura in care-l percep eu ca frumos... pe sub semne... mi-a placut cum ai spus.
Multumesc voua ca imi sunteti aproape si ati asezat luminatori.

Vlad, te rog sa ma lasi sa vad poezia ta cum vreau eu...(stii ca-s un rebel) fiindca e de interpretat aici, m-am regasit in ea, in intelesurile pe care i le-am dat eu... atunci cand unei poezii i se poate da mai multe sensuri, poti spune ca este mai mult decat reusita, eu numesc asta arta.
despre ata alba... n-am nimic de spus. ok

,,în mine toate iubirile
sunt cusute la gură
să nu se rostească
sunt acel om ispitit
de semnul-femeie
ce se scaldă în rouă
așteptându-și ursitul``

ehe!...in tine, totul asteapta sa fie descusut...de o mana sigura:), de croitor caruia sa nu-i tremure mana. Stii ca te citesc, mereu:)
drag - Lory

Costin cred ca eu nu m-am facut bine inteles... am apreciat tocmai faptul ca ai regasit in textul acesta noi valente. Si atele alea albe sunt pentru mine :)
Lory... unde mai gasesti un croitor de soi in ziua de astazi? :) o alta arta care este tinuta pe picioare de persoanele care ies din tipare :)

iar pierdut startul, deh meteahn veche a timpului probabilla mine. :)
prima idee care mi/a venit in minte a fost refrenul, cred, cunoscut si placut al cantecului, pentru a ramane incantat de citirea ultimei strofe. debut apofatic (oare merge cuvantul?) care se defineste logic in continuare prin subtile antiteze, in strofele ce urmeaza. abia asa mi se detaseaza idea, imbracata la tine in stil baroc (si iar sper sa nu gresesc), care este de fapt o arta poetica (si aici nu cred ca gresesc).:)
placut

in mine toate tacerile
au gust de albastru domol
inspre soare plecind tulpini
de vorbe in suflet ramase
fara aripi si fara colivie

-iata gindurile mele.

Strofa a doua imi lasa un semn de mirare : de ce ar vrea ulii sa guste din marginile coliviei? Necunoscutul, dorinta de a trai ceva nou, cu riscul incarcerarii intr-o colivie nu-mi da pace.
Ramin cu intrebarea asta in minte,caci de aseara tot citesc poezia ta si nu ma satur. Toata ziua am fredonat melodia.
Placut si s-o cint si s-o recitesc,

iaca și eu, boier vladimire, la spartu\' târgului. nu mai e nimic de spus, deși multe se pot spune ;)
minunate versuri ai meșteșugit matale aici și-mi pare rău că nu am apucat să citesc/comentez mai din vreme, da\' poate niciodată nu-i prea târziu...
și ca să te citez \"în mine cuvintele sunt vii\", numai că se cer spuse față către față... :)

cu bine,

Florin, Elia, Lucian... va multumesc pentru bucuria pe care mi-o faceti atunci cand imi calcati pragul. Cateodata face mai mult decar ati putea crede.