scrâșnet

poezia pare un veritabil exercițiu în cheia Fa, de acorduri în stare directă (Do-Mi-Sol/ Fa-La-Do sau după urechea cititorului); un început mai mult decât promițător, de o armonie care mai răzbate alocuri (\"am nevoie de încă o mare iubire/ pentru a-mi încheia volumul\" (de subliniat câte înțelesuri propune acest \"încă\", precum și duplicitatea cantitativului din \"volum\"); din păcate, curajul asumat de a scrie încă un text despre scriere este viciat de excesul de \"semitonuri\" (fie diezi, fie bemoli), care depășește numeric numărul notelor pline: \"sau poate teama de a nu muri singur/ mă va face să scriu/ într-un moment de insomnie/ poezia perfectă\" (un romantism cioranian - lipsit de obiect, de altfel; deși nu pot nega, insomnia este autentică) sau \"să te folosești de cuvinte/pentru a te flagela\" sau \"departe de tine însuți\" (excesiv de comun); iar refrenul: \"la ce bun\" este de o retorică absolut ineficientă (și la fel de comună); iar imaginea de final, incontestabil sugestivă (un pumn fără obiect exterior); este construită ușor la întâmplare (degetele nu se unesc în pumn, ci se strâng; de exemplu, degetele se unesc pentru închinare).

de ce am început prin a spune că textul acesta pare un exercițiu de armonie fonică? pentru că, pe de o parte, Vladimir este unul dintre autorii pe care îi apreciez de ani buni; am spus cele de mai sus covins fiind că și el știe că textul acesta nu se ridică la nivelul unei \"melodii\" depline, executate cu virtuozitate (așa cum am mai întâlnit la el); iar, pe de altă parte, am fost surprins de efuziunea nejustificată a antecomentatorului (deși a devenit un fel de notă personală).

Este un text foarte bun in opinia mea. Sfarsitul, adica ultima strofa, este o mostra de imagistica superba si nu numai... Domnul Vladimir dovedeste ca expresionsimul ii vine \"manusa\". Tonul de resemnare care predomina in text este taiat cu barda in final, pumnul strans inseamna ca pe viitor se poate intampla orice... Se induce o tensiune care porneste din interiorul poetului. Daca o poezie te face sa simti ceva, te face s astrangi din dinti in timp ce o citesti atunci ea vine de sus. Pentru mine acest text vine de sus. Felicitari!

ehei vlad, ai incheiat foarte misto. cred ca la prima strofa s-ar mai putea face ceva modificari. eu, dupa cum ma stii, nu prea agreez in texte 'volum', 'poem', 'scriu', etc. restul e foarte reusit. in special finalul care e imposibil sa nu te faca sa vizualizezi imaginea cu pumnul.