Cântec de trecere III

Poezie a unui zeu pacatos alungat dinte cele sfinte, cantecul tau de trecere l-as numi mai bine cantec de rascruce.Te joci cu ingerii ca un dresor de fiare domesticite din priviri, le cumperi seva la targul de vechituri dupa care, asa depersonalizati, ii manuiesti cu stofa de scamator ca pe niste papusi de carpa.
Poem despre ingeri si despre frig.
Cu toata dragostea, miraj.

primesc o unda de mister poemele cu ingeri. ei sunt si in acelasi timp nu sunt acolo. de indata ce ai intors pagina ti-e teama ca nu cumva sa-i fi stivit.
mi-a ramas intiparit pe retina ingerul gol, ca un om singur.hmmm, poemele cu ingeri...

\"strivit\"

Mi\'raj... interesanta viziunea ta asupra textului... de fapt ai exteriorizat ca si cum ai fi vrut sa pictezi elementele unui conflict interior... nu stiu daca lupta aceasta este de fapt o confruntare intre om si Dumnezeu sau e doar razboiul omului cu propriii sai idoli.
Thais... ingerii, aceste fiinte intermediare, au un farmec aparte datorita tocmai acestei participatii la legatura omului cu divinul...
Va multumesc pentru pe-trecere.

ingerii goi sunt ca oamenii singuri...gandurile tale sunt ca o fantana adanca; uneori gasesc ecoul in sufletul meu, alteori ameteala ma apuca, insa intotdeauna revin cu placere printre randurile tale. mi-a placut poezia aceasta mult, poate pentru ca e ingereasca si suava

Camelia multumesc pentru citire si gandurile impartasite... poezia asta are o poveste mai aparte... candva o voi spune.