Cântec de trecere II

Citesc cu greutate dezbarandu-ma de prejudecati, lucru pentru care nu pot decat sa multumesc autorului acestor prooroace de-sacralizari.
Cazut din psalm, raspopit, Azrail ne arunca in colturile pentagramei unde, ca sa nu ne zgariem mintile inca religioase, pune o \"impacare rotunda\" totusi \"fumeganda\".
Sunt multe de spus despre ce scrie Vladimir aici. Nu voi fi eu acela care sa o fac, oricat de mult as vrea.
Ca poezie, nu traieste in aerul imbibat cu miresme.
Ca magie, ma fac ca n-am inteles.
Ca mesaj, il primesc.
Cu drag,
Bobadil.
P.S.
Pentru Pavel: legatura e clara: cu acel vers Vladi se trimite in ultima strofa... dincolo de Timp. Si ne mai trimite si pe unii dintre noi acolo. Cu stima, acelasi.

Un mozaic interior din sacralizări și pustiiri, căruia îi văd ca punct central, așa cum l-ai și plasat, versul central,izolat și expresiv, mai ales în finalul său .

Ritual initiatic de \"trecere\"? Pustiul e un inceput nedescoperit, absolut nemanifestat? Impacarea pare si ea ceva de la inceputuri. Atunci ce a fost inainte de aceasta impacare? Unde e, de fapt, timpul? Cea mai frumoasa imagine: trecerea prin chip.

frumoasa inlantuire de metafore,dar ce conteaza intotdeauna cel mai mult pentru mine e mesajul poeziei,si aici as vrea
sa-ti aduc elogii infinite si multumiri c-am avut ocazia sa-ti citesc poezia..

E o poezie ce face parte dintr-un ciclu si care radiografiaza starea mea interioara la un anumit moment dat... asa cum Azrail e o fiinta complicata nici versul lui nu face exceptie insa dincolo de aparente totul are o logica ce excede cumva sfera stricta a perceptiei strict rationale... incerc sa ma inteleg pe mine scriind aceste versuri si datorita voua gasesc noi cai... multumesc pentru trecere si cuvintele voastre.

Versul tau complicat are forta si nerv, de fapt poezia iti sta intr-un picior, ca o uriasa ciuperca perceptibila mai degraba senzorial, in versul central:\"lipesc timbre pe o scrisoare... o voi rupe apoi doar pentru a simți timpul dizolvându-mi saliva\".
Felicitari, baiat albastru.
Restul e tacere si contemplare.
Cu drag, mirajul.

Mi\'raj... e un picior odihnindu-se... asta e de fapt pacea intalnirii. Ciuperca cu palarie zici? :)... cumva ai dreptate dar ce ii trebuie nebunului tichie cu clopotei?
Cu drag si eu te mai astept... lasi in urma un parfum aparte :)