Jurnal
climat intim în cămașă de forță
2 min lectură·
Mediu
iar?
iar. ce cauți tu aici? e târziu
știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice
știi ?
da
ai sosit prea târziu
zi-mi
ba nu
nu mai cred în dragoste
dragoste cu masa pusă pe nepusă masă dragoste ici-colo dragoste în parcul de distracții dragoste cu ochelari citind curierul ce știre ce nerușinare dragoste de mers la cinema de tip portughez nu omoară în arenă dragoste călare dragoste dură dragoste ciufulită care amintește de un tuns bun dragoste care nu-și dă cuvântul de onoare dragoste departe-departe care se sparge pentru o nimica toată dragoste mai aproape de dragoste dragoste asa nici mai mult nici mai puțin dragoste aproape cu răbdare dragoste fără volan dragoste indolentă cu fanfară dragoste de poeți de rutină de trei ori pe săptămână și o zi liberă la mijloc
spanac de dragoste...
ce urât vorbești
... dragoste cu intrarea liberă dragoste sărut kilometric dragoste de bună seara de ce mai faci dragoste...
taci! se poate?
se
tăcerea asta este ultimul refugiu este o ocupație de 24 de ore în 2 schimburi
schimburi pentru aceeași persoană
cu bănuieli
sunt eu
iar aberezi
iar
încetăm?
nu încă
despre doruri n-am zis nimic
o să adorm
dormi
zic eu
sunt aici
dorurile?
eu. zici?
acum ...sunt mai puternice decât amintirile
ne însoțesc la micul dejun la baie se plimbă la braț cu noi aici și acolo și dincolo râd plâng aleargă în zigzag uneori nu se definesc bine doruri oarbe contururi imprecise greoaie doruri date naiba doruri care te rănesc apoi tac doruri care n-au nevoie de cuvinte locuiesc în alt pod de casă doruri geografice doruri cărate în spate doruri minciună adevăr doruri luate prin surprindere doruri aproape senzuale târâte prin calendare vorbe vorbe vorbe doruri erotice de afiș orgolii doruri fără scandal anonime doruri apetit sexual doruri cu bunul simț izgonit doruri in dezordine...
dorurile ordonate sunt monotone
tot ce se poate
tu nu mă înțelegi
ești melancolică. vino mai aproape
acum nu. plec. plouă
schimbi vorba?
am obosit
dormi?
dorm
iar. ce cauți tu aici? e târziu
știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice
știi ?
da
ai sosit prea târziu
zi-mi
ba nu
nu mai cred în dragoste
dragoste cu masa pusă pe nepusă masă dragoste ici-colo dragoste în parcul de distracții dragoste cu ochelari citind curierul ce știre ce nerușinare dragoste de mers la cinema de tip portughez nu omoară în arenă dragoste călare dragoste dură dragoste ciufulită care amintește de un tuns bun dragoste care nu-și dă cuvântul de onoare dragoste departe-departe care se sparge pentru o nimica toată dragoste mai aproape de dragoste dragoste asa nici mai mult nici mai puțin dragoste aproape cu răbdare dragoste fără volan dragoste indolentă cu fanfară dragoste de poeți de rutină de trei ori pe săptămână și o zi liberă la mijloc
spanac de dragoste...
ce urât vorbești
... dragoste cu intrarea liberă dragoste sărut kilometric dragoste de bună seara de ce mai faci dragoste...
taci! se poate?
se
tăcerea asta este ultimul refugiu este o ocupație de 24 de ore în 2 schimburi
schimburi pentru aceeași persoană
cu bănuieli
sunt eu
iar aberezi
iar
încetăm?
nu încă
despre doruri n-am zis nimic
o să adorm
dormi
zic eu
sunt aici
dorurile?
eu. zici?
acum ...sunt mai puternice decât amintirile
ne însoțesc la micul dejun la baie se plimbă la braț cu noi aici și acolo și dincolo râd plâng aleargă în zigzag uneori nu se definesc bine doruri oarbe contururi imprecise greoaie doruri date naiba doruri care te rănesc apoi tac doruri care n-au nevoie de cuvinte locuiesc în alt pod de casă doruri geografice doruri cărate în spate doruri minciună adevăr doruri luate prin surprindere doruri aproape senzuale târâte prin calendare vorbe vorbe vorbe doruri erotice de afiș orgolii doruri fără scandal anonime doruri apetit sexual doruri cu bunul simț izgonit doruri in dezordine...
dorurile ordonate sunt monotone
tot ce se poate
tu nu mă înțelegi
ești melancolică. vino mai aproape
acum nu. plec. plouă
schimbi vorba?
am obosit
dormi?
dorm
0197.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugenia Reiter
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 334
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugenia Reiter. “climat intim în cămașă de forță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugenia-reiter/jurnal/99900/climat-intim-in-camasa-de-fortaComentarii (19)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMîmi cer scuze, este vorba, evident, despre \"Poliloghia... \". M-a luat și pe mine \"polilogosul\" pe dinainte :).
0
IP
Și, totuși, dragoste! Orice atribut, indiferent de semnificațiile lui, definește o realitate. Există, deci...ființează. Numai divinitatea este inatributivă. Despre care nu putem afirma, fiind tanscendență, că există. În rest, totul e relație. Mai mult sau mai puțin acceptată, mai mult sau mai puțin întreținută. Dar, oricum, preferabilă vidului inform și degradant. Iar dacă dragostea presupune atâtea calificative, înseamnă că bogăția ei relațională poate umple orice dezechilibru, temporar manifest. Altfel spus, \"dorul geografic\" nu are limite. Și nici reticențe speculative care să o poziționeze în zona plictisului existențial. Un atribut pentru fiecare - iată deviza salvatoare ! Un dor \"luat prin surprindere\"...ar merge?
0
F-Distincție acordată
De juma de an trecut de juma de ceas cu păsări caut să găsesc cuvinte potrivite Încă tare greu mă descurc Dar închid ochii și văd încetul cu încetul ÎNCETINITORUL prins în cămașa de forță Acum chiar sunt timid Știi doar NUMAI tu știi asta cum doar Uneori sunt Așa cum ți-am spus azi de două ori se întîmplă Acum pentru ca cel de trei să nu se arate fiindcă amintirile dor uneori mă las așa cum ai fi vrut Sunt emoționat de povestea acestui poem
zic eu
ești melancolică. vino mai aproape
iar?
iar?
știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice
sunt aici
zic eu
ești melancolică. vino mai aproape
iar?
iar?
știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice
sunt aici
0
SP
Nu-mi sta in fire sa aplaud la scena deschisa acum nu am ce sa mai tac vezi ce ai facut mi-ai luat tot sangele stau ca un prost pe un semn de intrebare ma intreb de ce am primit ochii astia cu care iata vad ultima data soarele mov izvorand din poezia ta plang ca un nebun ma auzi tu sunt un altfel de tipat nu ma mai cunosc nu ma mai recunosc am fugit gata cuvintele m-au ucis.
0
SP
Retrag semnul de intrebare era deja adjudecat imi cer mii de scuze portile cerului s-au dizolvat pentru ultima data in casa binelui suflete vroiam sa zic altceva stii foarte bine ca o poveste nu se termina decat cand personajele ies din coperti si te invita la un pahar de tacere. Am iesit tu am iesit afara e prea trist aici.
0
LPBineinteles ca asa se scrie despre dragoste... Am scris ceva la \"personale\", si pentru ca tot eram acolo te-am vazut pe tine si am dat buzna... ASA! Nu la suparare, fara sa gandesc, asa cum am scris eu... Oricum nu as fi reusit asa ca tine. Este chiar asa cum ai spus, dar exista... Si \"doruri in dezordine\"... desigur, cum altfel? Si \"doruri carate in spate\"...care dor...\"doruri care te ranesc\"...
Si parca ai vrea sa uiti... si parca nu ai vrea... Te doare, dar rezisti...
M-a uns la inimioara...
Multumesc frumos!
Si parca ai vrea sa uiti... si parca nu ai vrea... Te doare, dar rezisti...
M-a uns la inimioara...
Multumesc frumos!
0
BGsi ce bine ca in dragoste nu se crede, in dragoste se cade, pentru ca numai o femeie care refuza sa mai creada in dragostea nascatoare de doruri din acestea creatoare stie cel mai bine sa iubeasca. sic.
este un text extraordinar, ma stradui sa-mi chem acasa durerea starnita de tine. an nou... nou an. dor.
este un text extraordinar, ma stradui sa-mi chem acasa durerea starnita de tine. an nou... nou an. dor.
0
LDUn poem frumos.
0
TNDistincție acordată
Un text marcat de tragism antic și de dorință (mai ceva decît celebrul vino-n codru la izvorul...).
Un text memorabil...care, dacă nu te dărîmă, oricum lasă urme adînci...cam ce simțeau sclavii cînd erau însemnați cu fierul înroșit direct pe suflet.
dor un
Un text memorabil...care, dacă nu te dărîmă, oricum lasă urme adînci...cam ce simțeau sclavii cînd erau însemnați cu fierul înroșit direct pe suflet.
dor un
0
AGintr-un film portughez copilul minune cinta Bach de la coada la cap , imposibil zicea profesoara de pian , o tipa cafenie din insule , dar copilul reushea performatza fugii. Cititori avizi de dragsote ,citizi invers -haosul se organizeaza mai bine cind e luat prin surprindere , cine a stabilit ca literele se pun numai de la stinga la drepata ? big mistake ....
0
ERtuturor, va multumesc tuturor deopotriva pentru gandurile lasate aici. recunosc ca ma bucura inzecit prezenta unor prieteni dragi aici.
0
ML
Da, cum ai reusit aici sa pui ordine in dorurile tale, aparent dezordonate si totusi atat de precise. Touche, spun si eu.
0
NTba da, ai zis, mai ales despre doruri ai zis... teribil monologul asta despartit de Styx in doua, refacut in vis, calatorie spre centru, in climatul intim al propriului eu unde se nasc dorurile care nu vor inceta vreodata sa ne apese si sa ne bucure totodata.
0
DBAm trecut de cateva ori prin acest poem. De data asta nu m-a lasat sa plec fara sa spun ca, la fiecare citire, imi arata o noua intensitate...
0
CMbuna dimineata, am citit comentariile din lista oprita de tine si vreau sa-ti urez o zi buna si sa -ti spun ca nu merita sa suferi din cauza oamenilor, mai ales dupa ce faci ceea ce faci
cu stima
cu stima
0
ELForme ale dragostei, ale dorului, da, acum inteleg...
Citindu-te am avut impresia că m-a luat un vârtej de apă adâncă, am intrat prin cuvintele tale acolo, în tine, în acel cotlon nedeschis decât în vise, sau în abisuri, sau în sculpturi de Rodin, sau în fugile de Bach, în legendele nordului... Am respirat în loc de aer suflu din tine și m-am întrebat - doar știi bine acum că sunt un întrebător -, n-am putut să nu mă întreb: dacă n-ai fi putut rosti dragostea în cuvinte cum ai fi descris-o? Tablou, cânt, statuie, fotografie, colaj, oregami, ikebana, grădină...? Fiindcă toate cuvintele tale strânse - oare? - în forța \"cămășii\" nu fac decât să îmi nască toate formele creației... toate ce nu sunt prin cuvinte. Atât de ingenous cuvântezi.
Îmi poți aduce răspuns?
Uimită în noapte,contemplu
Ela
Citindu-te am avut impresia că m-a luat un vârtej de apă adâncă, am intrat prin cuvintele tale acolo, în tine, în acel cotlon nedeschis decât în vise, sau în abisuri, sau în sculpturi de Rodin, sau în fugile de Bach, în legendele nordului... Am respirat în loc de aer suflu din tine și m-am întrebat - doar știi bine acum că sunt un întrebător -, n-am putut să nu mă întreb: dacă n-ai fi putut rosti dragostea în cuvinte cum ai fi descris-o? Tablou, cânt, statuie, fotografie, colaj, oregami, ikebana, grădină...? Fiindcă toate cuvintele tale strânse - oare? - în forța \"cămășii\" nu fac decât să îmi nască toate formele creației... toate ce nu sunt prin cuvinte. Atât de ingenous cuvântezi.
Îmi poți aduce răspuns?
Uimită în noapte,contemplu
Ela
0
AB Sfortarea unui suflet!
Si, dincolo de ani, dincolo de lume, ramane tot dragostea, raman dorurile noastre ascunse.
De fapt, ramanem noi, intregi, noi -in intregime-. Suntem doar dragoste si dor?
Cine stie?
S-ar putea...
Si, dincolo de ani, dincolo de lume, ramane tot dragostea, raman dorurile noastre ascunse.
De fapt, ramanem noi, intregi, noi -in intregime-. Suntem doar dragoste si dor?
Cine stie?
S-ar putea...
0
ERAna-Maria, cum oi fi scotocit dupa prin texte:) multumesc mult. dincolo de ani, de dor, de ganduri, de intamplari, ramanem noi cu amintirile.
profit de ocazie si...
Lavinia, Nicoleta, Dorina, Cornel, multumesc mult, mult pentru gandurile lasate aici.
mereu imi spun dupa ce citesc ce-mi lasati: sa nu uit sa raspund, sa nu uit sa raspund, sa nu uit... si uit:)
eu
profit de ocazie si...
Lavinia, Nicoleta, Dorina, Cornel, multumesc mult, mult pentru gandurile lasate aici.
mereu imi spun dupa ce citesc ce-mi lasati: sa nu uit sa raspund, sa nu uit sa raspund, sa nu uit... si uit:)
eu
0
Prin urmare, orice cuvânt este o rostire \"dintr-o suflare\", moment unic și irepetabil al furtunii interioare care, astfel, se autoreglează, \"clasificându-se în întrebări și răspunsuri\", deși cele mai mult sunt întrebări fără răspuns, dar, în egală măsură, răspunsul unori întrebări nepuse, numai intuite, \"simțite\" și închise în subconștient.
Poiloghia devine, în acest context, stil. Ea capătă valențele delirului erotic sau, mai puternic, ale instinctului de conservare.
A vorbi, a își vorbi devine o necesitate a relației cu sine.
Somnul (\"Dormi? Dorm\") subconștientului ar deveni somnul inconștientului.
Somn ușor, Nia.
Cu drag,