Sfârșitul e un adevăr de flașnetă
cu memorii trezite în torsul invers
al mersului
nașterii pe rug
înălțarea cifrei unu- o religie
a suflării peste poli
și veșnicia lor
valorile
Te țineam de mână
tavanele se dădeau solemn la o parte
alunecau, alunecam
Mi-as fi agățat de ceva privirea
Lungea ca un elastic dinspre mine
dealul
cerul mut, stelele-făclii
primul,
...Încheindu-și rostul, nelămurite de viață, văzute,nevăzute, fericite ori nu, muștelor li se schimbă privirea.
Așa, îmi închipui, se întâmplă...
Își împacă gândurile între ele. Apoi, cu cât li
Penelopa-
mă împart țesăturilor pe din două
credința în bătălia pierdută de o zi
e urzeala acestui război clocotind
a destrămare de sensuri
aducerile aminte nu mi-s de aer nici apă
doar vii
Aeneiss isi topeste idolii la foc moale
intr-o arsita luminoasa vazului ceara suind
asteptarile pana la glezne inspre genunchi
precum o poveste nehotarata catre o singura intrebare
dehiscent mă întâmpină întrebarea
presimt că anonim îmi va rămâne
cuvântul
de izbeliște ultima carte
ascunsă
aproape vie
lărgite mânecile răzvrătindu-se
împotriva pasului ultim
îmi poartă
Înfrigurată îți aburesc o fereastră
Cât timp la tine se cheamă că-i ziuă
Cu arătătorul adun flori în mănunchi
Blând le indrept tulpinile-n glastră
Și recunosc că îți scriu în genunchi
Te
Teama de punct o circumscriu artei de a pierde
un condei
o întindere
o liniuță de unire
un râu șiroindu-mi somnul
într-o mie de nopți ale lui Iacov
în care-mi ascult părul
De îți voi scrie
Mă vei recunoaște în cuvinte
după rămasurile bune venirile de fiecare dată altele
teama de zile alungate plecările aducerile aminte florile stinse de pe ie
atâtea rătăciri și
Caile noastre decantate caderilor le-as adauga
intr-un caier din care o profetie s-ar toarce
zilele acestea insirand
arbori genealogici cu radacini pana la al miilea neam
Viitorul ar rasari
Pana la tine ma desfasor ca o scena
in care tot ce misca e personaj ori fenomen principal
Astfel golul devine nisip scris cu degetele de la maini
amandoua
amandoi
fructe necoapte
Nimic
incert
ma privesc ciulendre cu ochi
de melc
definitiv adancindu-ma intre timpuri uscate
legata m-ar vrea de catarge
sa spulbere mutele chipuri ce port ostenind
prada vanturilor
cu
as fi dezvelit pe rand
ascunsele-mi pacate de unica folosinta
in trupul fiecarei femei in care ma pierd
ca un vant tacut,
ca o cuneiforma
surpandu-mi malurile peste ideea de tu
dar iti
Oarbe carari
infatisezi intoarcerii mele
in chip ostenit sa descopar
fapturile Tale
sa ma bucuri
mai sus de orice cuvant sau poem
care s-ar scrie in timp, in diamante
credinciosia Ta respira
Dincolo de usa
femeia-miracol deghizata in turn
cea mai fierbinte retina imbratiseaza
inalt
descantec topit
trimite
spre tine
in cochilii germinand
pe sub iarba
Suflarea ei te patrunde ca
ce-ar fi așteptarea fără sânge
pulsând în ureche
să mi-o inchid
în iarba-fiarelor, a frunzelor de pelin, iar
fața întunecată a palmelor mele să ți-o las
în paharul uitat sub smochin
să ți-o
sunt numai preț de-o trecere cu gândul
n-o să rămân
altfel s-ar rupe rândul nici paginile ordinea
nu și-ar găsi...
și numai toamna ar părea c-ar fi mai bine trec
ca fumul din mine-afară
Răsărind
Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind
ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis
trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere
Imi pusesem rochia albastră
pentru tine nu mai avea flori
s-au desprins să-ți caute urmele
plecat fiind într-o goană
apoi tot polenul din vara i-a cernut
pe buze orhideei
în stilul tău
Prezent ferecată
va fi o Duminică
îmbracată în sticlă
cu detalii scoase acut
la plimbare
Umbra ta învelindu-mi tăcut
uși pe jumătate deschise
contrasimbol pentru un timp răzvrătit
în
În loc de răspuns
îți scriu limpezimi
răsturnate semne
punctuații
alunecând
către genele tale
să poti să mă citești printre valuri
Mai spun despre pânzele albe
ecuații
atârnând
pe
Spre inima pământului
cuvinte aprind
către ziua de dincolo
prinos să aduc
de sete de Tine
Stăpâne
la Tine să vin
să-Þi cânt in culori
Tu să ivești aduceri aminte
din pașii mei
Numai pământul numai pământul
să-mi știe aplecările
(nu mai plâng- m-am făcut-
ce crezi c-ar merge pentru căderea in sus?)
El simte
(ce cuvânt o mai fi
pentru câte-au mai rămas de spus?)
numai