Dorina Baston

Sfârșitul e un adevăr de flașnetă cu memorii trezite în torsul invers al mersului nașterii pe rug înălțarea cifrei unu- o religie a suflării peste poli și veșnicia lor valorile

Te țineam de mână tavanele se dădeau solemn la o parte alunecau, alunecam Mi-as fi agățat de ceva privirea Lungea ca un elastic dinspre mine dealul cerul mut, stelele-făclii primul,

...Încheindu-și rostul, nelămurite de viață, văzute,nevăzute, fericite ori nu, muștelor li se schimbă privirea. Așa, îmi închipui, se întâmplă... Își împacă gândurile între ele. Apoi, cu cât li

Penelopa- mă împart țesăturilor pe din două credința în bătălia pierdută de o zi e urzeala acestui război clocotind a destrămare de sensuri aducerile aminte nu mi-s de aer nici apă doar vii

Aeneiss isi topeste idolii la foc moale intr-o arsita luminoasa vazului ceara suind asteptarile pana la glezne inspre genunchi precum o poveste nehotarata catre o singura intrebare

dehiscent mă întâmpină întrebarea presimt că anonim îmi va rămâne cuvântul de izbeliște ultima carte ascunsă aproape vie lărgite mânecile răzvrătindu-se împotriva pasului ultim îmi poartă

Înfrigurată îți aburesc o fereastră Cât timp la tine se cheamă că-i ziuă Cu arătătorul adun flori în mănunchi Blând le indrept tulpinile-n glastră Și recunosc că îți scriu în genunchi Te

Teama de punct o circumscriu artei de a pierde un condei o întindere o liniuță de unire un râu șiroindu-mi somnul într-o mie de nopți ale lui Iacov în care-mi ascult părul

De îți voi scrie Mă vei recunoaște în cuvinte după rămasurile bune venirile de fiecare dată altele teama de zile alungate plecările aducerile aminte florile stinse de pe ie atâtea rătăciri și

Caile noastre decantate caderilor le-as adauga intr-un caier din care o profetie s-ar toarce zilele acestea insirand arbori genealogici cu radacini pana la al miilea neam Viitorul ar rasari

Pana la tine ma desfasor ca o scena in care tot ce misca e personaj ori fenomen principal Astfel golul devine nisip scris cu degetele de la maini amandoua amandoi fructe necoapte Nimic

incert ma privesc ciulendre cu ochi de melc definitiv adancindu-ma intre timpuri uscate legata m-ar vrea de catarge sa spulbere mutele chipuri ce port ostenind prada vanturilor cu

as fi dezvelit pe rand ascunsele-mi pacate de unica folosinta in trupul fiecarei femei in care ma pierd ca un vant tacut, ca o cuneiforma surpandu-mi malurile peste ideea de tu dar iti

Oarbe carari infatisezi intoarcerii mele in chip ostenit sa descopar fapturile Tale sa ma bucuri mai sus de orice cuvant sau poem care s-ar scrie in timp, in diamante credinciosia Ta respira

te-as pastra in deslusirea literelor mele de-a-ndoaselea de cealalta parte a paginii altfel cine, cum altfel

Dincolo de usa femeia-miracol deghizata in turn cea mai fierbinte retina imbratiseaza inalt descantec topit trimite spre tine in cochilii germinand pe sub iarba Suflarea ei te patrunde ca

ce-ar fi așteptarea fără sânge pulsând în ureche să mi-o inchid în iarba-fiarelor, a frunzelor de pelin, iar fața întunecată a palmelor mele să ți-o las în paharul uitat sub smochin să ți-o

sunt numai preț de-o trecere cu gândul n-o să rămân altfel s-ar rupe rândul nici paginile ordinea nu și-ar găsi... și numai toamna ar părea c-ar fi mai bine trec ca fumul din mine-afară

Răsărind Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere

Prezent ferecată va fi o Duminică îmbracată în sticlă cu detalii scoase acut la plimbare Umbra ta învelindu-mi tăcut uși pe jumătate deschise contrasimbol pentru un timp răzvrătit în

În loc de răspuns îți scriu limpezimi răsturnate semne punctuații alunecând către genele tale să poti să mă citești printre valuri Mai spun despre pânzele albe ecuații atârnând pe

Spre inima pământului cuvinte aprind către ziua de dincolo prinos să aduc de sete de Tine Stăpâne la Tine să vin să-Þi cânt in culori Tu să ivești aduceri aminte din pașii mei

Numai pământul numai pământul să-mi știe aplecările (nu mai plâng- m-am făcut- ce crezi c-ar merge pentru căderea in sus?) El simte (ce cuvânt o mai fi pentru câte-au mai rămas de spus?) numai