Dorina Baston

Curgând plânsul Tau mi-aduce-nălțime jumătate de cânt în care mă porți prin poveste Stăpân peste cuvinte Izvor al atingerilor sfinte... Cealaltă jumătate se cântă pe sine din mine

îmi inec somnul sub ape, sub stânci polimorf trimțând asimptote spre tine dincolo de suprafețele superficiale adânci cu pleoapele ating contururi marine unde-ți sunt hainele, zalele,

Azi vin suspendata intre mine si pamant cu ochii infloriti in copaci urme tintind inspre usi automate si libertati rasarindu-mi in sens unic intr-un fel de alergare de-o singura zi la doua

Îmi număr bucuriile câte trei și le fac străvezii la ceas cu mere coapte doar trei voal pe care mi-l scot din turnuri de noapte mi-l pun peste ochi peste tâmplele-mi șoapte Sunt

Acest poem nu e despre dragoste imi trecea prin minte sa-ti spun Dar as vrea sa-mi fie drumul mai lung sa numar cuvintele in care ar incapea o poveste despre tine si inima mea in care intamplari

Inca n-a nins dar vin dinspre ceturi clopote sa-mi presare argint pe la tample si toamne sa-mi ascunda in inima printre cercuri cantece sa-mi adoarma pe buze de lut In plasa mea de

Aceasta dimineata m-azvarle printre ferestre ciobite in semn de libera trecere spre uitare Pe drum trec de-un calugar si-un nebun de soarele topindu-se-n priviri

Iata rasarind dintre stoluri cristale si curcubee Chemarea sa-mi avant in iures ochi si leganare si Cuvant... Eu tac si ma tem Privesc Colindul