retorica
dehiscent mă întâmpină întrebarea presimt că anonim îmi va rămâne cuvântul de izbeliște ultima carte ascunsă aproape vie lărgite mânecile răzvrătindu-se împotriva pasului ultim îmi poartă
Semn
Teama de punct o circumscriu artei de a pierde un condei o întindere o liniuță de unire un râu șiroindu-mi somnul într-o mie de nopți ale lui Iacov în care-mi ascult părul
ca si cum
te-as pastra in deslusirea literelor mele de-a-ndoaselea de cealalta parte a paginii altfel cine, cum altfel
Dincolo
Dincolo de usa femeia-miracol deghizata in turn cea mai fierbinte retina imbratiseaza inalt descantec topit trimite spre tine in cochilii germinand pe sub iarba Suflarea ei te patrunde ca
Menuet
ce-ar fi așteptarea fără sânge pulsând în ureche să mi-o inchid în iarba-fiarelor, a frunzelor de pelin, iar fața întunecată a palmelor mele să ți-o las în paharul uitat sub smochin să ți-o
Strună
Răsărind Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere
În loc de
În loc de răspuns îți scriu limpezimi răsturnate semne punctuații alunecând către genele tale să poti să mă citești printre valuri Mai spun despre pânzele albe ecuații atârnând pe
Jumătate
Numai pământul numai pământul să-mi știe aplecările (nu mai plâng- m-am făcut- ce crezi c-ar merge pentru căderea in sus?) El simte (ce cuvânt o mai fi pentru câte-au mai rămas de spus?) numai
Pick a ring
Îmi propusesem să scriu despre cum alunecai in mine dinspre cealaltă cumpănă a zilei Povesteai însuflețit despre inelul de apă c-ar fi un fel de scurtcircuit un fel de trecere prin inul
Ceasul crinilor
Curgând plânsul Tau mi-aduce-nălțime jumătate de cânt în care mă porți prin poveste Stăpân peste cuvinte Izvor al atingerilor sfinte... Cealaltă jumătate se cântă pe sine din mine
Zodia Neputintei
Azi vin suspendata intre mine si pamant cu ochii infloriti in copaci urme tintind inspre usi automate si libertati rasarindu-mi in sens unic intr-un fel de alergare de-o singura zi la doua
Aproape (spre) tine
Îmi număr bucuriile câte trei și le fac străvezii la ceas cu mere coapte doar trei voal pe care mi-l scot din turnuri de noapte mi-l pun peste ochi peste tâmplele-mi șoapte Sunt
Exit wound
cu setea răscolită dintre gânduri să-ți beau înțelepciunea de prin urme -de prin rânduri am plecat, ascunzând cumva aceasta vârstă de goluri alunecari intrânduri altceva nimic nu
Acest poem
Acest poem nu e despre dragoste imi trecea prin minte sa-ti spun Dar as vrea sa-mi fie drumul mai lung sa numar cuvintele in care ar incapea o poveste despre tine si inima mea in care intamplari
Inca n-a nins
Inca n-a nins dar vin dinspre ceturi clopote sa-mi presare argint pe la tample si toamne sa-mi ascunda in inima printre cercuri cantece sa-mi adoarma pe buze de lut In plasa mea de
Astazi
Aceasta dimineata m-azvarle printre ferestre ciobite in semn de libera trecere spre uitare Pe drum trec de-un calugar si-un nebun de soarele topindu-se-n priviri
Ezitare
Iata rasarind dintre stoluri cristale si curcubee Chemarea sa-mi avant in iures ochi si leganare si Cuvant... Eu tac si ma tem Privesc Colindul
Castigator
Azi si aici se da batalia De-o parte inima varf de lance cu care intampin lumea si-o infrunt Precum si pasii ducand mai departe mai viu, mai degraba La loc unde fiinta primeste conturul de
