Poezie
Strună
aproape baladă
2 min lectură·
Mediu
Răsărind
Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind
ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis
trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere și-n prund
mistuit de-nțelesuri risipite nomade salturi ritmate,
ocolișuri oftate plecări-sosiri, dantele-apretate depărtate
brațului întins ori mulate, tremur în silabe îngaimă de spaimă fierbinte ruga ninsorilor
sfinte
muțenia vântului leagăn cuvântului
răsăritului cântec ceții descântec
Chipul tău e-o corabie-n toamnă în viața din mare semănând cu o poză
fotografia de-acasa cu nuci ascunse prin buzunare și-o roză
cantecul din frunze câinele cel bătrân culcat pe
caldarâm, zmeul
înotând prin rotocoale de vânt cântecele
cu care-mi îmbrac nopțile de copil popasul de seară la izvor tălpile mângâiate de rouă prin iarbă
ziua mea cu urme de-april
îl picur deasupra porții vocea
tremurată ți-o atârn în pridvor uneori
ai ochii căprui alteori
ți-e fața bronzată si te-asemăn c-un refren sau cu liniștea
din jurul bunicii cu amiaza răsărindu-i sub batic poveștile ei
țesute peltic ghemul pierdut
în jocul pisicii
Sunt zile când îl caut sub plopi…dorul adunat cu palma la margini
de drum îl găsesc printre șoaptele valma amestecate cu numele
mamei de fată vocea ei blândă cântată chipul tău îl semăn odată cu grâul
aștept vremea să-mi ascund în el macii apele mele
măcinate la moară toți ochii tăi ferecați în potcoave
de cal
să-l secer, copt, în aval, să-l treier să-mi afund brațele dincolo
de coate pacea lui frământată să iasă rumenă
din cuptor
să mi se odihnească în covată cântărit, cutreierat, dar
niciodată ușor…
Am bluza de in subțiată când vin să mă scoată la horă
miresme-n pelin (nebunie), suspin
gleznele-mi tresaltă, bucurie încrustată în aur, argint, să-mi țina de covor în apus margărint
să-mi țină de toate câte-ar mai fi de spus de scris ori
promis chipul tău-
vârsta cu care mă-nfășor cu tălpile-n albii de lună
cu fruntea prin alte-nălțimi…necuprinse nevăzute neatinse
și-o strună…
044.622
0
La o a doua lectura, mai atenta, se face sesizabila \"intrarea in balada\", intr-o impresionanta lume, in detaliu, descrisa cu migala de giuvaergiu, instrumentele fiind bine alese, bine simtite, asa incat lucrarea sa uimeasca prin tinuta identitatii sale ireprosabile.
Sunt de parerea ca ar avea nevoie de alt titlu.
(vezi: \"îl picur deasupra porții vocea\", cred ca e \"ii\"?)
Afisez o steluta in atentia cititorilor, sa vina cu pareri, cred ca e vorba de un fond, pe marginea caruia ar fi de discutat. Cred ca ai o poezie in tine care se impune, care se vrea auzita.