Mediu
Te țineam de mână
tavanele se dădeau solemn la o parte
alunecau, alunecam
Mi-as fi agățat de ceva privirea
Lungea ca un elastic dinspre mine
dealul
cerul mut, stelele-făclii
primul, prima
lavița, dorul
mâna cu care-ți scoteai nemurirea
să mi-o arunci din mers
(În cinci secunde îți va adormi răsuflarea)
Au ajuns la capăt tavanele
am ajuns și noi
obosește inima legată în sârme
copacul își leapădă ultima frunză
Niciun sărut nu îi va mai atinge trunchiul
(Mereu- singurul cuvânt știut intre noi)
Nu-ți fie teamă suflete,
Mai e un oftat..
003172
0