Fracturi

as fi dezvelit pe rand ascunsele-mi pacate de unica folosinta in trupul fiecarei femei in care ma pierd ca un vant tacut, ca o cuneiforma surpandu-mi malurile peste ideea de tu dar iti plecasera lunile anului din ochi parea sa nu fie loc decat pentru un veac de singuratate rosie, ori de vreo neasteptata intamplare fierbinte ninsoarea fugea in anotimpurile dintre noi, alungandu-ne somnul prin zodii hasurate asteptari, ocolite ploi verzi vrei sa ma nasc intrebam nu tin nici o promisiune in palma doar irisi carpindu-mi genunchii juliti o mare inecata in mine netrecuta de nici o luntre, nestrabatuta de vreo punte si o drama tu strigai nearticulat, repetent minteai ca nu ma cunosti cu distantele adancite in tine acutizat asculta femeie spuneai si-n taceri interioare sa-ti urmezi fiirea nu prin intrebari sa-ti arcuiesti deznadejdea tremurat nenascuto ajunsesera gandurile sa-si vorbeasca intre ele in timp ce mai plecam cu treburi deveniseram posesorii greutatii noastre in aur orasele se facusera prea mici granitele se ascunsesera in muntii inalti tu te duceai la concurs eu terminam de crosetat ultima idee si iata povestea se petrece sub ochii nostri o aseman cu realitatea ca un citit pe intuneric cu ochii inchisi ca o nadejde ca o neputinta