ne vom bucura de fiecare punct, o vom lua de capăt,
vom face aceleaşi greşeli,
vom uita totul.
azi, aici,
despre savaot nu vom pomeni nimic.
detaliul e o lume aparte,
în ochii
te-ai ridicat, ai închis uşa, frigul s-a făcut rotund.
eu nu respir. sângele mă fură în drumurile aburinde ale visului
prin şerpuiri anodine privirea caută o stradă, un număr exact,
epiderma
luam lucrurile personal o dureau pleoapele
credeam că e vina mea
între atunci şi acum se proclamau teorii naive
oamenii se prindeau ca o epidermă de conţinutul nopţii
fălcile lui kandinsky
căzuţi în timp
spectatorii rămăseseră fără majuscule,
într-un fel, infirmi.
exerciţiu al negăsirii,
dumnezeu plecase cu treabă
şi linii verticale cădeau în ochi prapuri
ca nişte gratii
căzuserăm în acelaşi vis. clipa se făcuse de carne, câte-un rid şic se unduia discret în coada ochiului. pe geamuri imaginare lăsam amprente adânci, le spărgeam cu câte-o clipire neatentă în
în cine separate duminica asta abstractă roade
marginile farfuriilor de care ne agăţaserăm
ca de un sărut.
un fel de teatru cu frici şi plecări în care
trişti şi anemici pori devorează
ne-am fi sacrificat doar pentru o creştere salarială
convertiţi cu de-a sila de la o religie la alta
am fi dus binele şi răul mult mai uşor
în sondaje măsluite sângele ar fi curs gratuit
luciditatea e un compozit bizar lumina stinsă storurile trase tu
utopii marginale decupau pori degete buze uscate
voiam cuvinte nu aer lumea suferea
ne era teamă că vom fi fericiţi inima nu