ne vom bucura de fiecare punct

ne vom bucura de fiecare punct, o vom lua de capăt, vom face aceleaşi greşeli, vom uita totul. azi, aici, despre savaot nu vom pomeni nimic. detaliul e o lume aparte, în ochii regizorului întunericul se mişcă încet. amintiţi-vă, devenise prea greu, masiv, visul nu se mai putea trăi, în memorie se diluau lucrurile, clipa se îngrăşase de umbre, umbrele credeau că trupurile sunt prelungiri ale lor povestea ar fi început cu un surâs, cu temeri ce cadenţau în vene îndoiala şi alte aripi întoarse pe dos când pe atunci nu existau ochi şi vedeam lumina cu un fel de inimă dar toate trec, nu ne vom mai putea pierde în ochii celuilalt, la un anumit număr de ani celulele sunt spitale, sedează amintirea cu visuri mutant ale căror tulpini se ghicesc în moarte şi chipul imigrat în oglindă cădea-va în uitare cum se desprinde de pe trup coaja unei bube vindecate când pe actor îl refuză rolul