teatru cu frici

în cine separate duminica asta abstractă roade marginile farfuriilor de care ne agăţaserăm ca de un sărut. un fel de teatru cu frici şi plecări în care trişti şi anemici pori devorează prin pântecul curios străini ciudaţi se târăsc în noi din resturile zilei am vrea să ne improvizăm un pat o rogojină împletită pe care se întind pescarii prin inimii când nu mai pot în val şi să vedem cum în fiecare străin stă un toma la pândă umbră densă ce vânează privirea să ne ferească de lacrimă şi coase pleoapele cu sârmă ghimpată şi fără armistiţiu tăcerea o trece de os