Nu

îmi inec somnul sub ape, sub stânci polimorf trimțând asimptote spre tine dincolo de suprafețele superficiale adânci cu pleoapele ating contururi marine unde-ți sunt hainele, zalele, coiful urma piciorului, colierul, manușa unde-ți sunt urmele aripilor, zborul prin focul acesta unde-ți sunt hainele scrumul, cenușa unde ți-e dorul? te găsesc prin acorduri de cantece stinse printre filele cărților cu genunchii la gură te găsesc în amurguri de doruri prelinse alungându-mi dorințele, dureros, în armură acasă esti tu ți-as spune (si înseamna la tine) te pândesc ghemuită, mă ascund de himere implorandu-l pe nu acasă-i la tine, ți-aș spune ești tu și cu mine minune iar distanța ne-adune iubitule tu…