Dorina Baston

...Încheindu-și rostul, nelămurite de viață, văzute,nevăzute, fericite ori nu, muștelor li se schimbă privirea. Așa, îmi închipui, se întâmplă... Își împacă gândurile între ele. Apoi, cu cât li

Te țineam de mână tavanele se dădeau solemn la o parte alunecau, alunecam Mi-as fi agățat de ceva privirea Lungea ca un elastic dinspre mine dealul cerul mut, stelele-făclii primul,

Teama de punct o circumscriu artei de a pierde un condei o întindere o liniuță de unire un râu șiroindu-mi somnul într-o mie de nopți ale lui Iacov în care-mi ascult părul

te-as pastra in deslusirea literelor mele de-a-ndoaselea de cealalta parte a paginii altfel cine, cum altfel

îmi inec somnul sub ape, sub stânci polimorf trimțând asimptote spre tine dincolo de suprafețele superficiale adânci cu pleoapele ating contururi marine unde-ți sunt hainele, zalele,

Penelopa- mă împart țesăturilor pe din două credința în bătălia pierdută de o zi e urzeala acestui război clocotind a destrămare de sensuri aducerile aminte nu mi-s de aer nici apă doar vii

Aeneiss isi topeste idolii la foc moale intr-o arsita luminoasa vazului ceara suind asteptarile pana la glezne inspre genunchi precum o poveste nehotarata catre o singura intrebare

Sfârșitul e un adevăr de flașnetă cu memorii trezite în torsul invers al mersului nașterii pe rug înălțarea cifrei unu- o religie a suflării peste poli și veșnicia lor valorile

Îmi număr bucuriile câte trei și le fac străvezii la ceas cu mere coapte doar trei voal pe care mi-l scot din turnuri de noapte mi-l pun peste ochi peste tâmplele-mi șoapte Sunt

Prezent ferecată va fi o Duminică îmbracată în sticlă cu detalii scoase acut la plimbare Umbra ta învelindu-mi tăcut uși pe jumătate deschise contrasimbol pentru un timp răzvrătit în

Acest poem nu e despre dragoste imi trecea prin minte sa-ti spun Dar as vrea sa-mi fie drumul mai lung sa numar cuvintele in care ar incapea o poveste despre tine si inima mea in care intamplari

Caile noastre decantate caderilor le-as adauga intr-un caier din care o profetie s-ar toarce zilele acestea insirand arbori genealogici cu radacini pana la al miilea neam Viitorul ar rasari

Inca n-a nins dar vin dinspre ceturi clopote sa-mi presare argint pe la tample si toamne sa-mi ascunda in inima printre cercuri cantece sa-mi adoarma pe buze de lut In plasa mea de

Înfrigurată îți aburesc o fereastră Cât timp la tine se cheamă că-i ziuă Cu arătătorul adun flori în mănunchi Blând le indrept tulpinile-n glastră Și recunosc că îți scriu în genunchi Te

Spre inima pământului cuvinte aprind către ziua de dincolo prinos să aduc de sete de Tine Stăpâne la Tine să vin să-Þi cânt in culori Tu să ivești aduceri aminte din pașii mei

Azi vin suspendata intre mine si pamant cu ochii infloriti in copaci urme tintind inspre usi automate si libertati rasarindu-mi in sens unic intr-un fel de alergare de-o singura zi la doua

incert ma privesc ciulendre cu ochi de melc definitiv adancindu-ma intre timpuri uscate legata m-ar vrea de catarge sa spulbere mutele chipuri ce port ostenind prada vanturilor cu

Curgând plânsul Tau mi-aduce-nălțime jumătate de cânt în care mă porți prin poveste Stăpân peste cuvinte Izvor al atingerilor sfinte... Cealaltă jumătate se cântă pe sine din mine

În loc de răspuns îți scriu limpezimi răsturnate semne punctuații alunecând către genele tale să poti să mă citești printre valuri Mai spun despre pânzele albe ecuații atârnând pe

sunt numai preț de-o trecere cu gândul n-o să rămân altfel s-ar rupe rândul nici paginile ordinea nu și-ar găsi... și numai toamna ar părea c-ar fi mai bine trec ca fumul din mine-afară