Mediu
Caile noastre decantate caderilor le-as adauga
intr-un caier din care o profetie s-ar toarce
zilele acestea insirand
arbori genealogici cu radacini pana la al miilea neam
Viitorul ar rasari incrustat in capataiele neintamplarilor construind dureroase altare
Jertfa s-ar indemna cu ram de finic inspre cele douasprezece vami
in realitate dorinti impietrite
resemnate pe orizontala bratele mele s-ar da mistuirii
Noi ne-am bucura numarand aducerile-aminte
cate una rostogolite in tarana
pana la genunchii lui Iov fuga lui David
singuratatea lui Ilie pana la durerea lui Petru
Inaripatii le-ar adauga coroanelor proprii
pe jos ar suiera cuvant de risipire
cate o unghie rupandu-se focului ar strapunge adancul
Locul ingradit s-ar sfinti cu vreme trecuta pe deasupra
ei ar veni la fiecare aniversare talismane ar face
din numele noastre alaturate luminii
Din cand in cand Domnul ar plange povestea
ar face sa ne creasca strabunii intrecandu-se in vesnice intelepciuni
prin curgerea dintr-un timp in altul
noi ne-am bucura tresaltand iata am zice, batranii
iubindu-se in pamant copiii impartind universul in ere
Alternativ ne-ar zvacni inimile in cercuri adaugandu-se unele altora
precum tainele azvarlite in unde
Dar nu te astept in nici un fel
de maini ma tine un somn ca al locului gol implinit
de ecstatice umbre
din ce in ce mai des pun punct tot mai rar clipesc
pana cand suspendata-caderea pana cand departate vindecarile pana alungate asteptarile
pana cand nimicul pana cand truda
pana tu
pana eu...
__________________________________________________
023992
0

\"Dar nu te astept in nici un fel...\" cred ca este un neadevar, aici exista o lupta personala, dupa cum inteleg eu esentele acestei poezii este o lupta pe care ai nevoie s-o castigi.
repet: o scriere despre dragoste, originala, profunda, cu elemente tulburatoare, ce m-a incantat... pacat ca scrii atat de rar, ca postezi atat de rar defapt...
cu prietenie,