De ieri, de azi

Aeneiss isi topeste idolii la foc moale intr-o arsita luminoasa vazului ceara suind asteptarile pana la glezne inspre genunchi precum o poveste nehotarata catre o singura intrebare pana la brau varstele chemate in alb adunand viul rostul suflarea- templu cu stalpi clatinati a inaltime beteaga sarea ochilor impotrivind pana la creasta cocosului de arama vestind noua zi manata de cruce eclipsa totala de fruct rostogolit intr-o doara oprit de neintelesul pastor al ghindelor ierbii grabite sa rasara imbracand pantecele obosit al mormintelor ceasurilor cu menirea uitata Acestea (si inca altele) ar povesti -de ar fi intrebata- Aeneiss- fosta auritoare de idoli Acum resemnata supusa regelui Niciodata