Nefiresc

De îți voi scrie Mă vei recunoaște în cuvinte după rămasurile bune venirile de fiecare dată altele teama de zile alungate plecările aducerile aminte florile stinse de pe ie atâtea rătăciri și plânsul după tata vei mai ști că sunt eu după urma târâșului printre nori recunoaște voi fi la fel de pierdută-n acest sfârsit de an precum mă vei afla de Paște în jocul nostru de-a v-ați ascunselea niciodată gata E târziu ți-aș spune bună dimineața dragoste îți aduc brazda lăcuită în culorile dorului gerul ștergarele albe aburii odihnind în fuiorul izvorului Corăbiile soarelui slobozite în apus Din oboseala crengilor de nuc Și tot mai cred că s-ar găsi de spus frământarea în clocot speranța înviată în anotimpul migrării Privirea ta peste mine înrămată întrebarea Tu dormi eu aș orbi în noi pustiul Păsările tale să întoarcă în mine o viață nouă vieți înșirate pe un fir Aud zvonuri că peste noi stă să plouă și că ne-ar îneca târziul De nu ți-as fi de nu mi-ai fi Gură de vin sfințind dimineți nefiresc împărțite în două