flash
teribilă imagine singurătatea apei la sfârșit de zi soarele șiroind câteva clipe departe în închipuire apusul zguduie toate valurile de pe un mal pe celălalt stăm aici de atâta timp de parcă
cealaltă lume a lui e.r.
priviți sunt în partea cealaltă a patului sunt înaintea lui sunt liberă sunt o singură ființă și nu pot spune eu eu eu eu eu niciodată fără să mă tăvălesc de râs oricât mă străduiesc nu reușesc
ți-am scris
dau în sinea mea peste tine aud cum mă cauți de atâția ani te visez urcând la cer trupul meu încă îți cunoaște absența uneori te zăresc și întind mâinile... uite fiul nostru nu-și mai ascunde
simplu
sunt singura certitudine în care navighez dintr-o parte într-alta față în față cu oglinda mea încolăcită în durerea de a fi și a nu fi supravegheată cu indiscreție la cea mai mică suflare a vocii
și mai știu o noapte
da în sfârșit ai priceput mirosul de după plecarea ta e o ploaie puternică nu-mi permit nici un delir am în mine senzația tragică de a mă vedea dispărând de fiecare dată la capătul fiecărei țigări
rocada rubinelor
unele momente sunt dure dure ca o stare de fluture degetul tău îmi face semn să tac poate de aceea gândurile mele nu ajung niciodată până la tine mă strecor înăuntru cu băgare de
blitz
de câteva zile culoarea ghei se retrage din fața mea stau și mă întreb ce dracului am căutat prin promisiunile tale totul îmi scapă de sub control cutiile de conserve din care crește iubirea
scurt metraj
într-o lume plină de minuni s-a inventat plictiseala nu știu ce voi face cu iubirile care vor veni tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului simt în mine un soi de oboseală seculară
dragostea ca un asasin plătit
nu am nevoie de haine ca să-mi ascund tristețea și sufletul gol gândul meu se aruncă zilnic în fața oricărei mașini în care ai putea fi tu mi-am strâns trecutul în același punct de veghe la capătul
sensul portocalelor
iubirea asta o încalț o respir vine în chip de femeie aproape goală îmi închipuie trecutul și-mi amintește viitorul se amestecă prin simțurile mele precum flacăra lumânării fără să dea umbră eu
înainte și înapoi
întotdeauna am vrut să privesc în lungul lucrurilor mi-a plăcut să umblu pe străzi în căutarea altei străzi mereu necunoscute când eram mică mă fascina să stau nemișcată fără să mă uit în dreapta
step
minte-mă până îți dau lacrimile înalță-mă ca pe un steag alb și lasă-mă acolo step dansez step dacă dansez destul de repede n-am timp să mă gândesc ce-am pierdut am fost eliminată în actul al
cineva ar putea crede
iarna asta din apropiere are gust de sânge umbra mea se va hrăni cu ea ca un leu cu prada deja sfâșiată nu mă mai privi o durere mi se preumblă prin pleoape îmi aud plânsul de femeie
liniște
el s-a trezit brusc părăsindu-și total viitorul dormise veșnicii întregi fără să știe ce destin i se va atribui zac împrăștiate sumedenii de inspirații stau stocate inimi pentru o iubire gata
tentație
nu am primit niciodată răspuns dovadă că s-a simțit superior astăzi doar astăzi vreau să fiu dama de treflă să nu pun întrebări despre sentimente să le aduc la zi chiar și pe cele
iată-mă
aproape că am înșelat diavolul atunci când mi-am lăsat inima în orașul tău o să-ți desenez pe spate toată povestea noastră o să-ți desenez tot până la cel mai mic detaliu tot ce s-a
scurt
într-o zi vom pleca în țara aceea cu temperatura albastră nu nu sunt moartă vreau doar să dansez în straie de lună să uit cum sună vocea ta când se atinge de mine să uit cum ultimele
alunecând în galben
ce știi despre galben? e galben doar la mijloc asta nu pricepi tu nuanțele căderile misterioase spre care mă îndrept tăcută asta nu pricepi tu nevoia mea de tine fără de care aș fi o
dorind adâncul de femeie al oglinzii
iată-mă dacă vreau încep cu o minciună una frumoasă n-ar avea ce să mi se reproșeze o s-o construiesc conform cu realitatea și-o să mă credeți că am văzut iubirea agățată de o cometă cometele
Florian Stoian Silișteanu
Începând de astăzi, 2 martie 2007, colegul nostru Florian Stoian și Silișteanu, cum îi place să se alinte, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. În urma unei analize exigente a comisiei condusă
pe alocuri, polei
să te iubesc este aproape o propoziție o încercare nereușită de a sări din somn de piele de femeie întâlnirea noastră are între încăperile ei dimensiunile solare ale piramidelor în locul unde
prezentul potrivit
viața mea ar fi fost o petrecere dacă toate poveștile ar fi început la fel aș fi ucis fecioara și aș fi salvat balaurul da fiecare decizie pe care o iau pare o greșeală tu vii uneori în
în mine amintirile se golesc de cântec
repet în gând întregul spectacol ce va urma îmi dreg vocea îmi verific telefonul trag aer în piept căutând să-mi mențin o mină distrată absentă străină de tine în curând va trebui să sun la
iubire în mers
până la urmă nici nu contează dacă ritmul lucrurilor a fost același au existat sâmbete și miercuri vineri și joi luni și marți și întotdeauna o duminică care împărțea promisiuni ferme pentru o
viitorul nu știe să traverseze un pod
ți-am spus să nu mai radiezi inconștiența fericirii călătoria asta ar putea să se prelungească din mulțumire în mulțumire ar putea chiar să nu se mai întoarcă deși se vedea plină de promisiuni
tu zâmbești de fiecare dată altfel
cineva trebuie să te cunoască taci taci și ascultă e bine să lași spații albe în destin până la urmă nici nu mai contează pui stăpânire pe mine îmi murdărești sentimentele e spaima care
toate sfârșesc în aceeași direcție
am tot obosit să umblu la suprafață mă strădui să respir să nu mă strivesc puțin câte puțin mă surprind trează pentru tăceri care nu-mi aparțin nu vreau să decid nimic doar să mă mențin
am venit să-ți spun că
te urmăresc pe dedesubtul lucrurilor habar n-am câți ani s-au scurs contează doar că suntem amândoi fără să știm cum și de ce e spaima care ne leagă și ne lasă să mergem în derivă se
tu, între alte paralele nedescifrate
azi o să fiu altfel o să-mi dau la o parte voalul și o să mă îmbrac într-un duplicat adecvat zilei tale o să-mi aranjez viitorul cu mâna în buzunar tu o să-mi vorbești eu o să te
nebunia, ca fandoseală (2)
Alt medic. Mă privește din cap până în picioare, aproape că mă adulmecă. Înfloresc în zâmbete Să fie boală? În ochii oricărui trecător este mai curând înfumurare. La ce ar fi corespuns aerul meu
nebunia, ca fandoseală (1)
Dimineața asta nu are sevă. Are doar nuanțe de albastru strivite și zdrențe albe. Mă spionez singură, caut să prind conversațiile. În asemenea momente e bine să fii în posesia tuturor facultăților,
dar
privindu-te rămân înspăimântată de duioșie am ca să zic așa un discernământ acreditat de smerenia discreției o imprecizie care se acceptă ca o alternativă a dorinței în rest e ceea ce
a vorbi despre tine
Dați-mi voie astăzi, acum, să fiu patetică, emoționată, să înșir vorbe și să contabilizez urările, să aduc mulțumirile mele tuturor, să mă expun pentru câteva clipe vouă, să fiu așa cum nu sunt de
fără identitate
chinul ce păzește comoara din sufletul tău a obosit m-am strecurat înăuntru cu băgare de seamă dând mâna cu Luca cu Darius mai erau acolo mulți îngeri care m-au sfătuit să mă descalț și să pășesc cu
climat intim în cămașă de forță
iar? iar. ce cauți tu aici? e târziu știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice știi ? da ai sosit prea târziu zi-mi ba nu nu mai cred în dragoste dragoste cu masa pusă pe nepusă masă dragoste
fals interviu de negare a proporțiilor
ai adormit? nu să te mai întreb despre ? despre iubire. zi-mi nu terminasem? nu ...pe iubire se pune crucea și pe iubire se pune sarea de pe buzele de os ale femeii ești mort din abdomen când
eu tu nu
eu - pe dinafară o plantă funebră în defrișarea sufletului tu nu - un tei bătrân fără flori care să facă savuros ceaiul de convalescență eu - ți-am aruncat o privire și am continuat pe celălalt
mă lepăd de camera cu jucării
scrie-mi ceva ce? proza. îmi place mai mult cum povestești nu mi-ai spus asta niciodată îți spun acum ok v-o dedic vouă la ceas aniversar când gazeta voastră are scris pe colțul din stânga sus
plutește haotic moartea nedumerită
totul e la vedere ca într-o întâlnire de flagrant delict. e unul din lucrurile acelea cu zâne și prinți unde unii dispar ca să apară în capitolul următor însoțiți de mulți pitici. intotdeauna mi-au
nu se vrea o cronica
buuunnn. aceasta, deci, nu se vrea o cronica a celei de-a patra editii a cenaclului(era ceva cu ateliere artistice), ci mai degraba o insiruire mai mult sau mai putin exacta a evenimentelor din seara
biserica din sufletul meu
dezarmata, ma simt dezarmata in fata cuvintelor tale. tu nia, mi-am pierdut copiii raman neputincioasa, iti ascult vocea sugrumata si nu pot spune nimic. strang telefonul, respir adanc si dau drumul
bolnavă de flori de câmp
nici nu știu câte anotimpuri ți-am făcut cadou anul ăsta cândva chiar te-am zărit și mi-am întins mâinile ca la un semn îndelung așteptat amestecând cuvinte ce încă ți le spun și le cunun cu
curând deșertul va ajunge la noi
aer stătut va trebui să intrați spunea cineva dar nu se vedea nimeni nu-i auzeam decât vocea puteți veni după mine altă încăpere alt aer stătut ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn
inainte si dupa nunta
cu doua zile inainte tttrrrr ce faci fato? treaba mea ce fac am o veste proasta pentru tine ia zi nu merg cu tine la pitesti ca trebuie sa ajung mai devreme asa ca o sa ne intalnim acolo si nenea
