fals interviu de negare a proporțiilor

ai adormit?
nu
să te mai întreb
despre ?
despre iubire. zi-mi
nu terminasem?
nu
...pe iubire se pune crucea și pe iubire se pune sarea de pe buzele de os ale femeii
ești mort din abdomen când iubești
a iubi este aproape o propoziție. a iubi este o încercare gângavă de a sări din somn de piele de femeie
să te mai întreb ?
despre ?
tot
întreabă
și totuși de ce iubirea ?
ești un gând curios. fiindcă are între încăperile ei dimensiunile solare ale piramidelor și distanța simplă de la mână la gând. iubirea dispare întotdeauna fără răspuns. și moartea dispare întotdeauna fără răspuns. este în egală măsură Dumnezeu de apă încărunțit în punctul unde întrebarea și răspunsul concid
am ajuns la a treia întrebare. nu te sperie ?
mă sperie fiecare clipă a vieții mele ca o umbră pe care trebuie să o înjunghii înainte de a o vedea. umbrele stau întotdeauna cu ochii pe jumătate închiși. mi-e dor de el ca și cum o umbră deșteptându-se dimineața m-ar privi cu ochii larg deschiși
ai îngăduit păsărilor să sară cu picioarele pe tine
nu
o pasăre mă lovește cu ciocul în obraz
când simți asta simți cum se descurcă moartea. căci moartea este intotdeauna încurcată în fața unui om. Dumnezeu a îngăduit moartea numai când a fost obosit. El combină moartea în mod întâmplător
te previn că urmează a patra
întrebare ?
întrebare. când ?
sâmbătă. sâmbătă e umbra care o las peste visul meu. voi face o piramidă din anii lui în care mă voi adăposti împreuna cu o regină. eu nu voi fi decât piatra aplecată spre prăbușire de călcătura ei. și nu știu ce pot ucide rostogolindu-mă
ultima. câți ?
37
te-ai fi gândit ?
nu. dar îți pot garanta că viața mea o ia ca un tobogan înaintea fiecărui cuvânt al morților pe care i-am constrâns să existe în mine. nu pot exista fără ei. nu aș avea curaj
am terminat ?
da

prea lungile mele plete au coborât în mormânt




dedicata sotului meu care sambata, 25 decembrie 2004, ar fi implinit 37 ani