Îmi părăsesc odihna din sălașul

cititor fidel al tau, nu stiu sa las mereu semnul ca am trecut printre cuvinte.

tot ce incerc e sa \"mă recompun din zborul pieritor.
Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea
Să-l ispitesc pe cel ispititor\"
ca intotdeauna, finalul...

Când mai există un singur cititor fidel ( și ce cititor ! ) merită să-ți mai pierzi timpul măzgălind o foaie de hârtie.
Cu drag

Credeai că ai doar un singur cititor fidel?!
Ntz! Sunt cel puțin doi (două), doar că, vorba Florinei, nu întotdeauna ne pricepem să lăsăm urme. Însă, descompunând tăcerea noastră aproape constantă găsești noian de gânduri calde :)


Toate bune!

Adime, Ela revine. Și cum orice sonet al tău îmi dă o stare de reverie, acesta înfăptuiește și mai mult: mă poartă într-o admirație vie îndeosebi față de versurile din cele două finale strofe:

\"Spre munți semeți îmi împlinesc urcarea,
Sărind torenți, călcând nepăsător...

\"Mă recompun din zborul pieritor.
Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea

Mai mult decât ispititor, răvășitor... (Ce spun eu aici? Unde-ai văzut, Ela, ispită să nu răvășeasă?)

Drag, Adime, drag

Ela

Sa nu radeti de mine:), dar va citesc toate sonetele, le urmaresc in momentul in care apar pe site, si sunt putin (Doamne!), invidioasa , as vrea ca intr-o zi sa fiu in stare sa scriu la fel ca dvs.
Va multumesc-Lory

Monica - ei, unde-s mulți puterea crește. Pe tine, oricum, n-am șanse să te uit.
Daniela - ai un stil inconfundabil. Dacă vrei să economisești timp, nici nu mai e nevoie să-ți spui numele. Te voi recunoaște. Reușești să mă aduci din nou într-o stare de spirit propice unor noi mâzgăleli pe hârtie. Așa că mergem înainte.
Loredana - descopăr lume nouă și mă bucur că e așa. Numai cu formula de politețe nu mă împac. Eu sunt Adrian. Consideră-mă un coleg de suferință. Cât despre dorința ta, să nu crezi că e chiar așa de greu. Fii stăruitoare, lasă timpul să treacă, pentru că și el adaugă câte ceva la puterile tale creatoare. Mai vorbim.