Poezii

Mai sunt 13 zile până la Conferința de Presă și decernarea premiului european NUX, la prima ediție a Târgului internațional de carte de la Milano. Totul se va întâmpla în 28 octombrie, ora 10. Fiți

AMAdrian Munteanu

0

2

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul? Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul? În cuib zănatec, în amurg de ceară? Unde-ți așezi piciorul să nu piară Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul? Cum ai învins

AMAdrian Munteanu

0

1

Șoapte din lacrimi, scrijelind pereții șoapte din lacrimi scrijelind pereții șoaptele mării vuiet din străfunduri șoapta culorii ce așterne grunduri șoaptele ierbii-n tainele blândeții șoaptele

AMAdrian Munteanu

0

0

Eu, fluturele-alunec în fântână eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l ce vaier lung pe-antene se îngână n-am

AMAdrian Munteanu

0

2

Când îmi zâmbește-o geană-n zori tăcute Și pâlpâie un muc de lumânare Pe-nsingurate, tainice altare, Înalț sfios o rugă pe redute De gând jertfit în volburi de uitare. Izvoare din

AMAdrian Munteanu

0

2

Pot eu să-nving un fulger cu mânie Înfipt în trup când ai privit cu ură, De n-aș seca un râu c-o sorbitură, Ca-n veșted lujer floarea să învie? Ar dăinui sub un covor de

AMAdrian Munteanu

0

2

Nu vreau, nu pot să prind de mâini pe-aceia Ce dănțuiesc din zori și până-n seară, Să-ngân cu ei un geamăt de vioară, Să văd în valuri, împăcat, femeia. Nu știu să calc urcând absent pe

AMAdrian Munteanu

0

4

Furați-mi voi lucirea din orbite, Împleticita spaimă să m-atingă, Stârniți furtuna ca în piept să-mi stingă Nădejdile și împlântați cuțite; Întindeți ura, să mă prindă-n chingă, Ochiți

AMAdrian Munteanu

0

0

Din răni mustind se naște întremarea; Într-un ocean e loc de-o picătură; După atâtea bice, mai îndură Un rob povara, dăruind iertarea; Mai poți să duci o mână către gură Când ai

AMAdrian Munteanu

0

3

Nu văd o frunză, e-un ocean de lavă Ce-a cotropit cu verde crud câmpia. Nu trece-un sol, călcând împărăția Doar cu un gând de ură și otravă, Ca să înșface-n prapuri strâmbi domnia. Nu

AMAdrian Munteanu

0

2

Cine îmi dă povara și păcatul, Netrebnicia ghiara cum și-o prinde De șubrezita vrere care tinde Să nu-și mai știe-n râvna ei umblatul? Suișul meu spre culmi de ce depinde Și cât de mult

AMAdrian Munteanu

0

0

M-afund în mâl și glezna surd ezită. O-nfrigurare întețește chinul Și risipește asmuțit veninul De îndoială-n oase cuibărită. Mirarea-n toate îmi rămâne vinul Prelins prin colțul gurii ca

AMAdrian Munteanu

0

0

În orice dimineață, noi sunt toate. Chiar și privirea. Nici nu știu de-s încă Cel ce am fost, acela ce mănâncă Din fruct oprit sau dă căznit din coate S-ajungă el mai repede pe stâncă. E

AMAdrian Munteanu

0

0

Nu scot un sunet, dar din văi eterne, Pe sub arcade așteptând sărutul, Din prăvălirea șoaptei în debutul Uitării care din adânc se cerne, Stegarul tainei își ridică scutul Să-ndepărteze

AMAdrian Munteanu

0

2

Când spun „Văzduh”, o taină-n jur se strânge Și simt adânc ființa cum irupe Din două mari și-nfiorate cupe Cu trupul lor de carne și de sânge. Din Văz și Duh, suind pe albe crupe, Urzesc

AMAdrian Munteanu

0

0

Cețuri târzii, umbrare și zăbrele, Bolți largi de ploi însingurând zăbava, Furtuni în grâu, când a rămas doar pleava Și m-a pătruns uitarea pân' la piele, Un vârf de stâncă ce-a străpuns

AMAdrian Munteanu

0

2

Pământul sterp. O creangă ca o ghiară În descărnate țarini costelive. O creangă strâmbă, cioate strânse-n stive. Hidoase umbre-n prunduri înfioară. Din boabe seci voi pregăti colive Chemând

AMAdrian Munteanu

0

2

Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete Descătușarea geamătului serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat

AMAdrian Munteanu

0

2

Cădeam trăgând cuvinte în furtună. Silabe se izbeau de maluri supte Și nu puteau cu valuri mari să lupte, Ca să închege tot ce-aveau să spună. Mă sfâșiau tristețile abrupte Ce nu găseau

AMAdrian Munteanu

0

4

Oriunde merg, popas îmi sunt doar clipe. Nu mă îndrept decis spre neuitare. Credința mea se-apleacă roditoare Ca taina-n seve-adânc să se-nfiripe. Ochii uimiți de-o fină

AMAdrian Munteanu

0

0

Când corp, când spirit, joc pe funii ude Fără popas, cu verbul drept povață. Trupul nesigur de incert se-agață, Iar sufletul se pierde-n ierburi crude. Un gând nu-și trece firul lui de

AMAdrian Munteanu

0

0

O împăcare s-a întins sub frunte Și valul tihnei mi-a-nvelit ființa. Compune-amurgul deslușit sentința Nălucii prinsă-n tainițe mărunte. În geamăt surd își pierde-ncet voința O negură

AMAdrian Munteanu

0

0

Stau suspendat între pământ și-azurul Clipind complice, duhul să-l adaste. Sub fagi străvechi, făpturi iconoclaste, Zvârlind în hăul umbrelor impurul, Au șters rugina clipelor

AMAdrian Munteanu

0

0