Poezie
Văzduh
Sonet 782
1 min lectură·
Mediu
Când spun „Văzduh”, o taină-n jur se strânge
Și simt adânc ființa cum irupe
Din două mari și-nfiorate cupe
Cu trupul lor de carne și de sânge.
Din Văz și Duh, suind pe albe crupe,
Urzesc luceferi bolta care plânge
Că întârzie fulgerul ce-nfrânge
Vedenii reci, iar vălul ei se rupe.
Din cei doi magi, cu dorul de părinte
Se vor lega silabe-n care cred.
Sunt amândouă vii, izbesc fierbinte
Ca-n burta mamei inocentul ied.
Voi dăltui tăcerea din cuvinte
Cum își iubește versul un aed.
30 aprilie 2012
003.677
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Văzduh.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14006345/vazduhComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.