Poezie
Cețuri târzii
Sonet 781
1 min lectură·
Mediu
Cețuri târzii, umbrare și zăbrele,
Bolți largi de ploi însingurând zăbava,
Furtuni în grâu, când a rămas doar pleava
Și m-a pătruns uitarea pân' la piele,
Un vârf de stâncă ce-a străpuns epava
Și-a azvârlit talazuri pe podele,
Un pâlc de nori în noaptea fără stele
Căzând în trup și semănând otrava.
Sunt toate strânse-n geamăt pe retină,
Dar îmi rămân izvor tăcut și grav
Ce spală blând un tremur de rugină
Și-nchide răni în sufletul bolnav.
Nu văd cu ochii taina ce alină.
Ea va-nflori din inimă, suav.
024.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Cețuri târzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14006261/ceturi-tarziiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMUn asemenea zbucium vei găsi mereu la mine. Caracterizează modul particular de a trece prin lume. Ține de construcția mea. Poate să fie și resortul care duce spre adânciri.
0
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu