Poezie
Înviere
Sonet 785
1 min lectură·
Mediu
M-afund în mâl și glezna surd ezită.
O-nfrigurare întețește chinul
Și risipește asmuțit veninul
De îndoială-n oase cuibărită.
Mirarea-n toate îmi rămâne vinul
Prelins prin colțul gurii ca prin sită,
Când umbra amurgirilor palpită
Și ofilește-n neodihnă crinul.
Târziu, pretind durerilor o vamă
Și golul vag din ziduri îl astup
Cu viers cântat pe o solemnă gamă
Suită-n cer de taine ce irup.
Orice tărâm e-a Învierii ramă,
Dacă-ți înalți smerenia în trup.
9 mai 2012
003.598
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Înviere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14007002/inviereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.