Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Valul infinit

Sonet 787

1 min lectură·
Mediu
Nu văd o frunză, e-un ocean de lavă
Ce-a cotropit cu verde crud câmpia.
Nu trece-un sol, călcând împărăția
Doar cu un gând de ură și otravă,
Ca să înșface-n prapuri strâmbi domnia.
Nu cred că-n mers e-o putredă zăbavă
Și-n orice colț de stâncă o epavă
Va fi să-și verse tihna și vecia.
Un țipăt lung e gata să aline,
Închide rana lama de cuțit
Și semne oarbe-n patima de sine
Vor întări zidirea unui mit.
De sus, din bolți, și până jos, în mine
E-ntotdeauna valul infinit.
12 mai 2012
025153
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
92
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Valul infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14007604/valul-infinit

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
infinitul ne duce cu sine, ne ia pe sus, ne pătrunde precum un val. și e asemenea unui "ocean de lavă" care "cotropește" "cu verde crud câmpia."!
atunci, cred că gândurile "de ură și otravă" nu mai au nicio importanță. contează doar pentru ce și pentru cine "pătimim"!
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Rosturi ale textului, pe care le-ai desprins din context. Ne apropiem de esențe.
0