Poezie
Valul infinit
Sonet 787
1 min lectură·
Mediu
Nu văd o frunză, e-un ocean de lavă
Ce-a cotropit cu verde crud câmpia.
Nu trece-un sol, călcând împărăția
Doar cu un gând de ură și otravă,
Ca să înșface-n prapuri strâmbi domnia.
Nu cred că-n mers e-o putredă zăbavă
Și-n orice colț de stâncă o epavă
Va fi să-și verse tihna și vecia.
Un țipăt lung e gata să aline,
Închide rana lama de cuțit
Și semne oarbe-n patima de sine
Vor întări zidirea unui mit.
De sus, din bolți, și până jos, în mine
E-ntotdeauna valul infinit.
12 mai 2012
025.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Valul infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14007604/valul-infinitComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMRosturi ale textului, pe care le-ai desprins din context. Ne apropiem de esențe.
0
atunci, cred că gândurile "de ură și otravă" nu mai au nicio importanță. contează doar pentru ce și pentru cine "pătimim"!