Poezie
Nevăzut
Sonet 784
1 min lectură·
Mediu
În orice dimineață, noi sunt toate.
Chiar și privirea. Nici nu știu de-s încă
Cel ce am fost, acela ce mănâncă
Din fruct oprit sau dă căznit din coate
S-ajungă el mai repede pe stâncă.
E brațul meu și vocea-mi care scoate
Un tril dogit, suit pe strâmbe cioate?
Sau cred că-s șoim scrutând o bezn-adâncă,
Deși îmi știu arípa-n gând rănită?
E pasul meu trasând un larg contur?
În tot mă văd, dar chipul meu ezită.
Mă recunosc și altul sunt, mai pur.
De ce-mi simt lesne trupul cum palpită,
Când nevăzut mi-l tot aștern în jur?
5 mai 2012
003.656
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Nevăzut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/14006815/nevazutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.