Din zăcăminte pietre se confundă

Cata bucurie sa stii ca se afla cineva in preajma ta: \"Coroana zveltă-i uneori prea mică/ Dar tot ascunde cuib firav de-azur.\"
Un alt sonet, al prolificului, al perpetuarii.
Te citesc Adrian, te citesc.

Nu știu de ce, dar am senzația că poemul acesta e neterminat. Sau poate ne lași să-l continuăm fiecare cu bogăția imaginației noastre?

Numai bine!

De cate ori citesc un sonet semnat de tine, regret ca nu pot darui o steluta si ma intreb cum de cei ce pot darui nu insteleaza ceva atat de frumos, de muzical ?! Uite, las eu aici un pumn de stele, caci acesta e mai mult decat un sonet, e filosofie, e simfonie, e adevar.

drag,
Carmen

Iertați-mă pentru întârziere. Calculatorul e de vină.
Codrina -te-am trecut de mult în categoria celor pentru care merită să scriu.
Monica - eu cred că valoarea sporește dacă mai lași și un loc pentru interpretare proprie, pentru adăugări subiective.
Andreea - uneori mă întreb și eu. Mai ales la textul de ieri m-am întrebat cum a trecut cu totul neobservat. Dar tot eu mă adun și îmi spun că nu are mare importanță. Mai potrivită e o vorbă prietenească. Cu timpul stăm rău cu toții.
Cu drag pentru toate.