Chemarea

Vad ca ti-ai revenit.imi place foarte mult versul alb.
o lume albastra in care creul se confunda cu pamantul ,cu marea,cu linistea ,furtuna si fericirea;unde noua zi e pecetluita de ultimul pas trecator...si unde ti se ofera sprijin la inaltare.o lume interioara perfecta..:)
faci bine ceea ce faci!spor la inspiratie!!!
cu drag, lolly

Ce m-a atrs de la început a fost construcția duală. \" Înăuntru \" și \" afară \" conturează lucid și imagistic trupul dimineții. Structura distinctă, aerată, în cazul descrierii exterioare, și concentrată, aproape agresivă in conturul interior sunt, de asemenea, procedee care dau farmec și substanță unei teme care ar fi putut deveni banală, dacă nu era tratată cu atenție.

Pe cand uceniceam eu cu sarg la masa mea de scris sa dau o forma cat de cat decenta unei poezioare care nu-mi iese, diavolul de calculator ma cheama si-mi zice sa fac o pauza sa-mi mai aerisesc un pic creierii si cum varcolacul din mine nu doarme niciodata, apas usor pe o tasta insa minuneeeeeeeee... ma trezesc proiectata pe \" o campie albastra, cu flori albastre, din care pornesc crengi intortocheate albastre\" culoarea mea preferata si vad un sfant care tine in mana un pix in loc de chei, zambindu-mi strengareste cu o camelie in loc de cercel. Asa am ajuns in rai, cuvintele tale asezandu-mi pe suflet balsam duios comprehensiv intr-o semantica armonioasa demna de invidiat pana si de Korzybski, intemeiatorul ei.
Bravo, Sfinte! Cu smerenie te laud si te citesc.

:) ucenicul vrajitor

Lore, tare mult m-am bucurat ca te-ai lasat purtata prin niste lumi calme, \"perfecte\". Multumesc de urari, e valabil si pentru tine; iti doresc la fel si tie!

Adrian, vizita ta m-a onorat intotdeauna, cu sinceritate si tact, reusesesti sa surprinzi in cateva cuvinte imaginea generala a textului, uneori lasi un sfat, dar intotdeauna cuvintele tale sunt inaltatoare.

Adriana, vad ca \"Sfantul Petru\" s-a pus pe treaba si te-a lasat proiectata undeva prin rai. Ma bucur pentru tine;), sincer, am vrut sa spun mai multe, insa am ramas muta de voiosia si gingasia cuvintelor tale...cu aceeasi smerenie iti spun ca si eu te citesc, ucenice;).

Va multumesc, gandurile voastre m-au onorat!
Va mai astept!

Intr-adevar, un text de o seninatate orientala, mai mult decat matinala, care relaxeaza prin procedee stilistice(voluntare sau involuntare) fine.
Totusi, ce nu mi-a placut a fost forma poemului, prin simplul fapt ca mi-a adus aminte de prietenul nostru Daoi:))

In rest, numai de bine!

Numai asta sa nu fie! Ma refer la asocierea cu daoi, stii bine parerea mea despre...nu mai comentez, gata!:P
Multumesc de trecere si parere, te mai astept!
P.S. oricum nu modific forma, na!:)

Am mai trecut de cateva ori pe-aici azi, placandu-mi sa recitesc. N-am de adaugat decat c-o sa mai vin. Precum si un semn...

Ei, iata inca un poem frumos...
Eu zic ca i-ar lipsi un cuvant inaintea acelor \'heruvimi\', ar implini, intr-un fel, acel vers, dar si intregul, dar asta numai eu zic... :)
Cu drag,
Daniel

Dorina, incantata si placut surprinsa sunt de revenirea ta si de semnul lasat aici. Te mai astept, cu drag:)

Daniel, nu am gasit cuvantul respectiv, imi pare rau, chiar nu l-am gasit...mi-am imaginat eu o varianta, dar inca nu sunt convinsa ca se potriveste sau ca ar fi necesar:P... dar am luat in considerare sugestia ta si ma voi gandi mai mult aspura ei, multumesc.

Numai bine:)

Imi place poezia, asa cum ai prins-o intre randuri de proza. Dar (e si un dar aici) de ce, Cami, ai scris \'o tulpină mă ridică, înțeleapta, eu singură nu pot să mă înalț, pot doar să mă sprijin\'? Pai, cum adica nu poti sa te inalti singura? Eu as incerca si n-as spune asta nici in gluma. Cineva mi-a spus odata: trebuie sa inaintezi, chiar daca te tarasti, tot sa inaintezi, un centrimetru pe zi si tot e mai bine decat sa stagnezi. Cami, fa la fel. Poti sa spui si tu: Sache, fa la fel.
st

Sorin, asa am simtit, asa cred...daca as fi singura intr-o lume fara nimic, fara plante, fara animale, fara oameni, fara stele, fara noapte si fara zi, eu as fi tot un nimic, ca tot ce ma inconjoara...
multumesc de trecere si mai ales de sfat, l-am prins la suflet...sache, fa la fel!