Dor poveștile de seară

Astă seară dor spre rădăcină
dor de mosc
mamă
de ce m-ai căutat după povești?

dintr-o data noaptea cerne
peste pleoape se asterne
ca fulgii de papadie
vrea sa plece, ba sa vie;

acum dor mâinile
când dezmierd alte mâini
și tihna doare, acolo unde nu-i;
spini de trandafir sălbatic
și ramuri seci
bat la geam
„toc, toc”;
-nu-i nimeni aici!
e doar o poveste cosânzeană de prins la ureche
„toc, toc”
-plecați! nu am bucate pe masă
și nu am gust;

printre ramuri, puișor,
când mă oglindesc, ador
să-ți știu chip ademenit
în foi albe învelit

nu am gust! nu pierdeti timpul!
e doar o poveste și poveștile dor
atunci când cresc
nu mai rămâne nimic în urma lor
să-și amintească!
bestiile-au dejunat prinții;
frunzele apun pe rând la picioare
caii strivesc la galop ultimele basme
fără ecou, dorm răpuse, frumoasele
nu-i nimeni aici...
nu-i nimeni aici...
...!!